Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
marţi, 28 aug 2018 - Anul XXIII, nr. 190 (6900)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,973 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,6085 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   1 imagine |   ø fişiere video

Salvarea capului voievodului Mihai Viteazul

O spectaculoasă şi simbolică misiune de salvare de la pângărire a capului voievodului Mihai Viteazul s-a desfăşurat în anul 1916, când trupele germane şi ungureşti traversaseră Carpaţii dinspre Transilvania şi amenin­ţau să ocupe Bucureştiul. Simbolul unităţii noastre naţionale a trecut atunci prin „aceleaşi neînchipuite vicisitudini prin care a trecut statul român însuşi, până să ajungă la înfăptuirea unităţii sale”, cum spunea Ion Gheorghe Duca, ministrul cultelor în vremea aceea. Dificila acţiune a fost îndeplinită de câţiva patrioţi români, preoţi şi monahi ortodocşi.

În octombrie 1916, trupele germane şi aliaţii lor ocupaseră deja Muntenia şi Oltenia. Faţă de situaţia gravă creată, Biroul 2 de contrainformaţii militare al Statului Major al Armatei Române hotărăşte salvarea din calea duşmanilor a unor artefacte nepreţuite ale naţiunii române. Nicolae Iorga, alături de alte personalităţi ale timpului, a insistat că trebuie salvată de la profanare, cu orice preţ, „sfânta relicvă a lui Mihai Viteazul”. În acest sens, preotul profesor Alexandru Dolinescu şi profesorul de limba română Teodor Naum, de la Liceul Militar „Nicolae Filipescu”, de la Mănăstirea Dealu, au primit misiunea să ducă la Iaşi, în cel mai mare secret, prin Bucureşti, caseta în care se afla capul voievodului unificator.

 

În drum spre Iaşi

Craniul, învelit ca o relicvă nepreţuită în pânza Sfintei Mese de Altar de la Mănăstirea Dealu a fost depus într-o casetă încredinţată celor doi şi escortată discret de o grupă de agenţi şi câţiva soldaţi, fiind transportată spre Iaşi cu trenul. În Arhiva Mitropoliei Moldovei şi Sucevei din Iaşi există fila de jurnal nr. 3.512, semnată de mitropolitul vremii, Pimen, preotul Alexandru Dolinescu, marele eclesiarh Policarp Luca şi profesorul Teodor Naum, în care este consemnat următorul text: „Se constată de noi prin acest jurnal că astăzi, Duminică 16 octombrie 1916, ora 3 după amiază, a sosit la Iaşi părintele Alexandru Dolinescu, preot profesor la Şcoala Militară de la Mănăstirea Dealului, şi ne-a predat capul lui Mihai Viteazul, din două piese, tigva şi maxilarul de jos, aşezat într-o cutie de lemn încuiată. După ce am văzut capul, l-am aşezat în cutie şi l-am depus într-o ladă de fer, aflată în o tainiţă a Mitropoliei, formată la peretele de răsărit a Sf. Altar, încredinţându-l Marelui eclesiarh al Mitropoliei, Protosicelul Policarp Luca”.

Înaintarea tăvălugului german spre fruntariile Moldovei, ame­ninţând Iaşiul, unde se afla refugiat şi guvernul ţării, i-a determinat pe cei responsabili cu salvarea craniului lui Mihai Viteazul să-l trimită, împreună cu tezaurul ţării, la Moscova. Pentru această misiune a fost ales veghetor deputatul Petrache Gârboviceanu, un colaborator apropiat al lui Spiru Haret, om de o înaltă cultură, cu o statură morală ireproşabilă, doctor în teologie şi filosofie, redactor al revistei „Biserica Ortodoxă”, preţuit şi de I.G. Duca.

 

Ascuns la Cherson

Epopeea lui Gârboviceanu cu capul marelui voievod ascuns de frica agenţilor bolşevici într-o cutie de pălărie către Rusia revolu­ţionară este demnă de relatat. Parte din această teribilă aventură este reconstituibilă datorită însemnărilor academicianului Onisifor Ghibu, din cartea sa „Pe baricadele vieţii. În Basarabia revoluţionară 1917-1918. Amintiri”. Academicianul s-a întâlnit cu această nepreţuită relicvă la Bucureşti, la Iaşi, la Chişinău şi la Cherson, unde i se refugiase familia. El relatează faptul că, aflat în gara din Chişinău în aşteptarea trenului ce-i transporta familia spre inima Rusiei în flăcări, află de la un prieten din Bucureşti că într-un compartiment se afla şi valiza misterioasă în care era ascuns capul marelui voievod român. Din cauza aprinderii osiei singurului vagon de persoane al garniturii de tren în localitatea Razdelnaia, cutia cu craniul lui Mihai Viteazul şi familia academicianului Ghibu au ajuns la Cherson, în Crimeea, nu la Moscova, unde avea să ajungă tezaurul ţării.

În decembrie 1917, cu o zi îna­inte de Crăciun, Onisifor Ghibu ajunge la Cherson pentru a fi împreună cu familia de praznicul Naşterii Domnului. În cele trei zile petrecute în oraş s-a ­întâlnit şi cu Petrache Gârboviceanu, „administratorul Casei Bisericii din ţară, un bun român şi un patriot minunat”, cu care colaborase în anii petrecuţi la Bucureşti. Acesta i-a arătat, „într-un colţ al camerei, o valiză în care era craniul lui Mihai ­Viteazul”. Gârboviceanu trăia o spaimă neîntreruptă că va fi descoperit şi că, odată cu el, ­poporul român va fi jefuit de preţioasa relicvă. Din acest ­motiv, nu ieşea decât foarte rar din casă şi ţinea aproape tot ­timpul valiza ascunsă sub pat.

 

Din nou acasă

În noiembrie 1918, capul lui Mihai Viteazul a fost readus cu alai la Mitropolia Iaşiului, aproape în acelaşi moment în care trupele române se pregăteau să treacă peste Carpaţi spre Alba Iulia şi spre Câmpia Turzii, „unde spada trădătoare a lui Basta retezase acest cap”, după cum spunea Duca. La 8 noiembrie, de Sfinţii Mihail şi Gavriil, atunci când România reintra în luptă împotriva Germaniei, în capitala Moldovei s-a organizat o mare ceremonie, la care a participat şi familia regală. Iar „capul cel sacru, din ochii căruia scăpăraseră cândva luminile acelea fulgerătoare care îi îngheţau pe duşmani, a fost încununat cu lauri şi aşezat într-un sicriu de stejar”, rememorează I.G. Duca.

La 22 august 1922, când unitatea României Mari era înfăptuită, trenul regal, cu santinele militare, porneşte de la Iaşi spre Târgovişte purtând capul marelui voievod unificator. După ce trece prin mai multe gări, fiind întâmpinat de mulţimi de oameni cu flori şi mir, la 26 august ajunge la Târgovişte, unde este primit cu onoruri militare. Aşezat pe un afet tras de şase cai şi urmat de un impresionant cortegiu funerar, în salve de tun, muzici militare şi sunet de clopote, urcă spre mănăstire. În fruntea cortegiului înaintează pe jos regele Ferdinand. După slujba religioasă, ţinută în faţa bisericii mănăstirii, suveranul rosteşte un înflăcărat discurs, apoi aşază cu pioşie pe craniul voievodului propria-i insignă albastră a ordinului înfiinţat de el „Mihai Viteazul”, spunând: „Iată, ţi-am împlinit pohta ce-ai pohtit”, după care cimentează cu propria-i mână capacul de marmură al sarcofagului în care a fost depus.

„Trupul tău pângărit şi pierdut în ţărâna de la Turda s-a sculat din mormânt şi după trei veacuri a încununat în forma organismului naţional reîntregit cu veşnicia comună a biruinţei gândului în care tu ai crezut”, avea să spună şi profesorul Ion Lupal.

Aşa s-a încheiat odiseea capului voievodului despre care, anul acesta, la 10 iunie, cu prilejul resfinţirii bisericii mănăstirii în care odihneşte, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spunea: „Având o conştiinţă puternică a faptului că apără nu doar ţara sa împotriva expansiunii otomane, ci apără întreaga creştinătate, Mihai Viteazul a fost un adevărat cruciat. (...) Fidelitatea certă şi constantă faţă de propria sa tradiţie ortodoxă, dar şi respectul său faţă de alţi creştini şi chiar faţă de religia islamică arată că adevărata credinţă şi generozitate îl umanizează pe om, îl face înţelept, capabil de dialog şi cooperare. În acest sens, cinstirea sau comemorarea domnitorului Mihai Viteazul este în acelaşi timp un act de cult liturgic şi de cultură patriotică, de dreptate şi de demni­tate naţională pentru conştiinţa românilor de pretutindeni, mai ales la sărbătoarea numită «Duminica Sfinţilor Români», când pomenim pe sfinţii români din toate timpurile, cunoscuţi sau necunoscuţi de oameni, dar cunoscuţi de Dumnezeu”.

(Sursa: Ziarul Lumina)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Salvarea capului voievodului Mihai Viteazul.
 Vizualizări articol: 1123 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 1 vot
Salvarea capului voievodului Mihai Viteazul5.051

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Religie

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei