Ziua unui sfânt

Pomenirea unui sfânt este un eveniment important pentru Bi­serică şi, mai ales, pentru parohia sau mănăstirea care sărbăto­reşte şi primeşte binecuvântarea sfântului în numele căruia a fost sfin­ţită biserica, dar şi prilej de bucurie şi de comunicare între membrii acesteia.

Aşa cum se ştie, Biserica alege ca zi de cinstire a sfinţilor ziua ple­cării lor din această lume de­şartă, zi în care aceştia „se nasc” la viaţa dumnezeiască veşnică pe care, de altfel, o trăiesc de aici, de pe pământ. Acest lucru arată că sfinţii, ca toţi oamenii, continuă să trăiască şi după ieşirea sufletului din trup, fapt dovedit de moaştele lor nestricăcioase, care răspândesc un miros bineplăcut şi săvârşesc minuni.

De-a lungul vieţii lor pămân­teşti, sfinţii au luptat să dobân­dească comuniunea existenţială cu Dumnezeu-Sfânta Treime, în­vingând şi destrămând uneltirile diavolului prin puterea harului lui Dumnezeu, care locuieşte înlăuntrul lor.

Un astfel de exemplu este şi sfân­ta pe care o serbăm astăzi, şi anume Sfânta Mare Muceniţă Marina. Din viaţa şi sfârşitul martiric al sfintei, cuprinse în sinaxar, ni se arată mai multe temeiuri ale credinţei noastre. De aici în­văţăm că toate câte a creat Dumnezeu sunt „bune foarte”. Răul care există în lume nu este creaţia lui Dumnezeu, ci rezultat al că­derii îngerilor răi şi al păcatului neascultării omului faţă de voia lui Dumnezeu, toate acestea având ca izvor mândria. Demonii au fost la început îngeri de lumină, dar din cauza mândriei au căzut din harul lui Dumnezeu. De atunci, aceştia încearcă prin toate mij­loacele viclene să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu. Nu pot face însă rău nimănui, decât dacă cineva se predă de bunăvoie în mâinile lor, şi nici nu pot prinde putere asupra celui care luptă să trăiască potrivit voii lui Dumnezeu. Mândria ţine departe pe om de Bise­rică şi de adevărata închinare la Dumnezeu şi îl împinge să se închine, în mod conştient sau nu, dia­volului, tatăl minciunii şi al rău­lui. În schimb, prin smerenie, omul obţine „izbânda împotriva diavolilor”, adică a tot ce este rău şi câştigă mântuirea.

(Ziarul Lumina)