Cincizeci de motive pentru care să-I mulţumim lui Dumnezeu

Pe omul deprimat nu îl mai bucură nimic, el nu mai apreciază nimic şi nimic nu-i mai atrage prea mult atenţia. Or, viaţa, în toate manifestările ei, este darul principal al lui Dumnezeu pentru om, iar această atitudine faţă de ea este un păcat mare, căci omul o să fie fericit numai atunci când va vrea să fie, când va începe să se bucure de viaţă. Bucuraţi-vă pururea, rugaţi-vă neîncetat, daţi mulţumire pentru toate!, ne zice Sfântul Apostol Pavel (I Tesaloniceni 5, 16-18). Daţi mulţumire: prin recunoştinţa faţă de Dumnezeu învăţăm să preţuim darurile vieţii. Iar bucurie, fericire, aduce numai ceea ce preţuim.

Un oarecare preot îşi sfătuia fiii duhovniceşti să scrie la sfârşitul fiecărei zile cel puţin cincizeci de motive pentru care trebuie să mulţumească lui Dumnezeu. Alt preot s-a dus să ceară sfat de la vestitul stareţ Nicolae Gurianov din ostrovul Zalitului. S-a dus pentru un necaz al său, dar uite că părintele Nicolae, după ce l-a ascultat, i-a zis: „Bucură-te!”. Preotul s-a gândit: „Şi ce motiv de bucurie aş avea?...”. Părintele Nicolae a continuat: „Bucură-te că te-ai născut, bucură-te că te-ai botezat, bucură-te că eşti ortodox, bucură-te că eşti încă viu!”.

(Preot Pavel Gumerov, Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele: ascetica ortodoxă pentru mireni, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2014, pp. 125-126)