Sfântul Vasile cel Mare: „Să postim, dar, ca să ne întoarcem în rai”

Acest mare sfânt al Bisericii subliniază în cuvântările sale importanţa postului în viaţa creştinilor şi îndeamnă spre postire pentru a regăsi calea către Rai. El spune că postul reprezintă „tovarăş credincios al trupului, armă pentru luptători, loc de exerciţiu pentru atleţii credinţei”.  

Prin viața și lucrările sale, Sfântul Vasile cel Mare reprezintă cel mai elocvent tipul de arhiereu dedicat cu totul Bisericii. El a exercitat o puternică și permanentă influență asupra gândirii și vieții creștine.

Cu prilejul postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel vă recomadăm să lecturaţi un fragment semnat de Sfântul Vasile cel Mare care are ca temă necesitatea postului în vederea dobândirii mântuirii: Nu vezi că Lazăr a intrat prin post în paradis? Nu imita neascultarea Evei! Nu lua din nou sfătuitor pe şarpe, care ne sfătuieşte să mâncăm, ca să ne cruţăm trupul!

Nu-ți găsi scuza în boala trupului sau în slăbiciune! Nu-mi spune mie scuzele! Spune-le lui Dumnezeu, Care ştie totul! Îmi spui că nu poţi să posteşti! Dar să te ghiftuieşti în toate zilele vieţii tale şi să-ți striveşti trupul sub greu­tatea mâncărurilor, poţi?

Ştiu că doctorii nu prescriu bolnavilor mâncăruri felurite, ci post şi înfrânare. Cum dar? Dacă poţi să posteşti şi să te înfrânezi când eşti bolnav, pentru ce spui că nu poţi s-o faci când eşti sănătos? Ce este mai uşor pentru stomac: să petreacă noaptea cu o mâncare uşoară sau să stea împovărat de mulţimea mâncărurilor?

Dar, mai bine spus, să nu stea, ci să se întoarcă necontenit şi pe o parte şi pe alta, rupându-se şi strâmtorându-se; afară numai dacă vei spune că şi corăbierii salvează mai uşor de la înec o corabie încărcată cu poveri decât una mai sprintenă şi mai uşoară.

Lucrurile, însă, se petrec cu totul dim­potrivă: o mică înălţare a valurilor dă la fund o corabie încărcată cu multe poveri, pe când o corabie cu o în­cărcătură potrivită trece uşor prin furtună, că n-o îm­piedică nimic să plutească pe deasupra valurilor.

Tot aşa se întâmplă şi cu trupurile oamenilor împovărate necontenit cu prea multă mâncare, trupurile se îmbol­năvesc cu uşurinţă; dar dacă folosesc mâncare putină şi uşoară scapă şi de suferinţa pe care o aşteaptă de pe urma bolii, ca de o furtună ce se porneşte împotri­va lor, dar se depărtează şi de suferinţa care începe a se ivi, ca de o ciocnire cu o stâncă din mijlocul mării.

Stomacul, care are menirea să întreţină trupul, mistuie cu uşurinţă mâncărurile simple şi uşoare; dar dacă i se dau mâncăruri costisitoare şi felurite, nu poate să le mistuie şi dă naştere la fel de fel de boli.

(Sfântul Vasile cel Mare, Despre post, Ed. IMBOR, Bucureşti, 2009, pp. 8-9, sursa: Basilica.ro)