Dificultățile trebuie să apropie soții și mai mult

Ținând seama de datele istorice ale căsătoriilor pe care le-am studiat în profunzime, am constatat că există un alt factor care se arată a fi foarte important. Va fi un lucru foarte folositor să luaţi împreună hotărârea de a exploata dificultăţile ca un element de legătură, şi nu ca unul care erodează legătura voastră.

Aş putea să-ţi explic mai bine ceea ce vreau să-ţi spun, cu următoarea povestire interesantă pe care ne-a spus-o un cowboy, un vechi cunoscut din perioada când trăiam în Colorado. Se referea la modul în care hergheliile de cai sălbatici şi de măgari din zona lui înfruntau atacurile lupilor şi ale vulpilor.

Există o deosebire esenţială în modul de apărare al cailor şi al măgarilor. După spusele lui, când primesc un astfel de atac mortal, caii sălbatici se adună în cerc, cu capetele spre interior şi cu spatele în afară, astfel încât cu picioarele dinapoi să poată să se apere împotriva atacatorilor. În schimb, măgarii ‒ vreţi să credeţi sau nu ‒ formează un cerc cu capetele spre exterior şi cu spatele spre interior, şi, în timp ce duşmanul atacă, se lovesc între ei cu copitele până nu mai pot.

Nu ştiu dacă o spunea în glumă, dar obişnuia să o repete adeseori. Aşa cum o auzi, această povestire ne oferă o lecţie cutremurătoare, nu crezi? Lecţia se referă în special la cei căsătoriţi. Regret că o spun, dar cele mai multe cupluri care mă vizitează îmi amintesc de măgarii din poveste: la prima dificultate mai serioasă, încep să se lovească sălbatic unul pe altul, sau pe ei înşişi, sau căsnicia lor.

Este foarte urâtă această atitudine. Aceşti oameni ignoră principiile de bază pentru preîntâmpinarea nefericirii şi a greutăţilor.

Iată, aşadar crezul de care avem cu toţii nevoie într-o luptă biruitoare: De ce viaţa este aşa cum este, nu ştim; dar ştim aceasta: că orice s-ar întâmpla, nu este atât de important, cât este ceea ce facem pentru a veni în întâmpinarea greutăţilor. Într-o bună zi soarele se va ivi din nou, ne va lumina din nou, încălzind mai tare inimile noastre. Dumnezeu nu este niciodată departe de noi! Nimic nu trebuie să ne despartă unul de celălalt şi de Acela.

(Charlie W. Shedd, Scrisori Caterinei. Sfaturi unei tinere căsătorite, traducerea Preot Constantin Coman, Garoafa Coman, Editura Bizantină, București, pp. 123-124, Sursa: Doxologia.ro)