Înţelepciunea şi blândeţea

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi, deci, înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, fiindcă vă vor da pe mâna soboarelor de judecată şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care grăieşte întru voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi copiii se vor ridica asupra părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; dar cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.” (Matei 10, 16-22)

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXIII, II, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (1994), vol. 23, pp. 408-409

„Nu vă descurajaţi dar, le spune Domnul. Ştiu, ştiu bine că prin blândeţe mai cu seamă veţi birui pe toţi! 
Apoi, ca să aducă şi ucenicii ceva de la ei, să nu li se pară că totul se datorează harului şi să nu socotească ei că sunt încununaţi pe degeaba şi pe nemeritate, Domnul le spune: Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii! (...)
După cum şarpele sacrifică totul şi nu se împotriveşte, chiar de-ar trebui să i se taie trupul, numai ca să-i rămână teafăr capul, tot aşa şi tu, de-ar trebui să dai averile, trupul şi chiar sufletul, dă totul, afară de credinţă. Credinţa este cap şi rădăcină; dacă-ţi păstrezi credinţa, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobândeşti iarăşi, cu mai multă strălucire.
Aceasta e pricina că Domnul nu ne-a poruncit să fim numai blânzi, dar nici numai înţelepţi, ci le-a unit pe acestea amândouă, ca ele să ajungă virtute, să ai înţelepciunea şarpelui, ca să te fereşti să nu fii lovit în ceea ce ai mai scump; dar să ai şi blândeţea porumbiţei, ca să nu te răzbuni pe cei ce te nedreptăţesc şi nici să pedepseşti pe cei ce uneltesc împotriva ta. Pentru că iarăşi nu-i de nici un folos înţelepciunea dacă nu-i adaugi blândeţea.
- Dar poate fi o poruncă mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare, că suferim răul ce ni se face?
- Nu, răspunde Domnul. Mai mult; nu-ţi îngădui nici să te revolţi! Aşa e porumbiţa!
- Dar o astfel de poruncă este ca şi cum ai porunci unei trestii aruncate în cuptor să nu fie arsă de foc, ci să stingă focul.
- Să nu ne tulburăm! Ucenicii Domnului au împlinit porunca, au dus-o la bun sfârşit şi au arătat prin faptele lor că au fost înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii. N-au avut altă fire, ci aceeaşi fire ca şi noi. Să nu socotească, dar, nimeni că sunt cu neputinţă de îndeplinit poruncile Domnului! Domnul cunoaşte mai bine decât toţi firea lucrurilor; ştie că sălbăticia se stinge nu cu sălbăticie, ci cu blândeţea. Iar dacă vrei să vezi că aceasta s-a petrecut în realitate, citeşte cartea Faptele Apostolilor (în Biblie) şi vei vedea...”

(Sursa: Ziarul Lumina)