Semnificaţia lepădărilor din cadrul catehumenatului

Despre ritualul lepădărilor făcute de candidatul la botez aflăm că sunt atât de vechi în practica slujbei botezului ca şi exorcismele. Formulele lor în vechile rânduieli bisericeşti sau în explicările Botezului lăsate de diverşi Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti sunt variate în termeni sau expresii, dar esenţialul conţinutului e acelaşi ca în ritul ortodox de azi al botezului. Ele constituie expresia sau semnul văzut al ruperii de bunăvoie a oricăror legături ale candidatului cu satana, urmată de asigurarea lui solemnă că s-a unit cu Hristos, dovedind aceasta prin mărturisirea credinţei (de aceea, când cel ce se botează e prunc, Crezul trebuie să fie spus de regulă de către naş). Formula de lepădare se repetă de trei ori, pentru că de trei ori a îndepărtat şi Domnul Iisus pe satana, la ispitirea de pe muntele Carantaniei.

Atât în timpul citirii primelor două rugăciuni de exorcizare (care sunt citite împotriva diavolului), cât şi în timpul lepădărilor, catehumenul e întors cu faţa spre Apus, direcţie către care el (sau naşul) suflă apoi şi scuipă de trei ori, deoarece apusul soarelui este în concepţia anticilor, reflectată la mistagogii creştini, nu numai locul de unde vine întunericul din lumea aceasta, ci şi sediul celui rău, al lui satana care e numit şi „domnul întunericului” (Luca 22, 53).

Urmând, deci, cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, care ne îndeamnă „să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armele luminii” (Romani 13, 12), catehumenul, pentru a dovedi că s-a lepădat cu totul de diavolul şi de faptele lui, adică de păcate, îl scuipă, aşa cum scuipăm orice lucru faţă de care simţim teamă, scârbă, ruşine sau dispreţ, deoarece prin el a venit amăgirea şi căderea lui Adam din Rai, el este începătorul tuturor răutăţilor din lume.

(Pr. Ene Branişte, Liturgica specială, EIBMBOR, pp. 410-411, Sursa: Doxologia.ro)