Cu Hristos pe drumul Golgotei către Înviere

După perioada duhovnicească a Postului Mare, Duminica Floriilor face trecerea către Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului în care s-au săvârşit minunile mari şi mai presus de fire şi faptele neobişnuite ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Această duminică este o pregustare a bucuriei Învierii şi, în acelaşi timp, în icoana praznicului se reflectă imaginea lui Hristos venind smerit pe mânzul asinei către Sfintele Pătimiri mântuitoare. Toată lumea se bucură, numai Hristos este smerit şi vede în veselia lor întristarea Lui de pe drumul Golgotei, pentru că aceiaşi oameni Îl vor osândi şi batjocori peste doar câteva zile. El are înainte sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele pătimiri ale Sale, adică: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi, înainte de toate, crucea şi moartea, pe care le-a pătimit de bunăvoie pentru noi, prin care, din iubirea Sa de oa­meni, ne-a răscumpărat din blestemul legii, cu scump sângele Său. În acelaşi timp, El vede dincolo de tristeţea Crucii bucuria Învierii, care este cel mai important lucru petrecut în istoria umanităţii.

Am început Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului în care suntem cu Hristos pe Cruce pe Golgota şi cu nădejdea Învierii, vom trece de cea mai tristă zi din an, Vinerea Mare, către cea mai fericită, ziua Învierii Domnului.

În această săptămână, numită şi „Mare”, în care, după cum ne spune Sinaxarul din Sfânta şi Marea Sâmbătă, „s-au săvârşit minunile mari şi mai presus de fire”, pentru mântuirea noastră, este foarte important să postim, să ne rugăm, să citim Sfintele Evanghelii şi mai ales să participăm la sfintele slujbe pentru a fi alături de Hristos Care Se ­jertfeşte pentru mântuirea noastră. Trebuie să luăm aminte şi ­să înţelegem că ori de câte ori păcătuim, de atâtea ori Îl răstignim în inima noastră pe Hristos Mântuitorul nostru. Zilele Săptămânii Mari sunt un timp în care ne străduim să ieşim din lumea păcatului şi să intrăm în lumea credinţei şi a mărturisirii, prin urmarea lui Hristos, adică prin săvârşirea faptelor credinţei.