Google
 
vineri, 16 mar 2018 - Anul XXIII, nr. 61 (6771)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,7354 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,2654 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Iulius Mall Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   1 imagine |   ø fişiere video

Postul şi rugăciunea, armele omului duhovnicesc

„În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Atunci Iisus, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a zguduit pe copil, iar acesta, căzând la pământ, se tăvălea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe„. (Duminica a 4-a din Postul Mare (a Sfântului Cuvios Ioan Scãrarul) Marcu 9, 17-32)

Textul evanghelic de la Marcu 9, 17-32 ne prezintă în cuvinte simple cum Mântuitorul este întâmpinat de un om care avea un fiu stăpânit în mod cumplit de un duh mut. Acest om deznădăjduit îşi îndreaptă rugămintea către Mântuitorul, Care îi dă o speranţă, prin rostirea unor cuvinte pe care le găsim şi în alte cazuri similare: „Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede" (Marcu 9, 23). La răspunsul afirmativ al tatălui: „Cred, Doamne! Ajută necre­dinţei mele!", Mântuitorul ceartă duhul necurat, care iese din copil, iar acesta din urmă se vindecă numaidecât (Marcu 9, 24-27).

 

Tămăduirea, răspunsul divin la perseverenţa omului

Ni se prezintă aşadar vindecarea minunată a unui copil, săvârşită la rugămintea tatălui său, care devine astfel calea prin care fiul îşi strigă suferinţa. Reţinem faptul că tatăl a fost consecvent şi insistent în dorinţa de a-şi vedea fiul sănătos, căci mai înainte apelase la ucenicii Mântuitorului pentru a-l vindeca. Domnul Hristos îl vindecă pe fiu din milă pentru tată, care se pocăieşte, recunoscând că are puţină credinţă, cei de faţă având astfel şansa de a vedea manifestarea iubirii milostive dumne­zeieşti în puterea vindecătoare a Mântuitorului Hristos.

 

Rugăciunea şi postul, trepte ale urcuşului duhovnicesc

Prin cuvintele: „Acest neam de diavoli nu poate ieşi decât numai cu rugăciune şi cu post", Mântuitorul arată că rugăciunea şi postul sunt singurele arme cu care putem să înlăturăm uneltirile diavolului şi să ne vindecăm de patimi. Ele sunt esenţiale pentru împlinirea unei autentice vieţuiri creştineşti.

Postul şi rugăciunea sunt cei doi stâlpi ai credinţei, sunt două flăcări vii care îi ard pe diavoli. Prin post şi rugăciune se potolesc şi se nimicesc patimile sufletului, ale inimii şi ale minţii. Prin post, vasul sufletului şi al trupului se spală de conţinutul necurat al poftelor şi viciilor lumeşti, iar prin rugăciune harul Duhului Sfânt coboară în sufletul golit şi limpezit prin post, ajungându-se astfel la plinătatea credinţei care nu-i altceva decât sălăşluirea Duhului lui Dumnezeu în om. Rugăciunea unită cu postul îl întăresc pe om în urcuşul duhovnicesc şi îi conturează perspectiva apropierii de Dumnezeu.

 

Rodul rugăciunii în viaţa creştinului

În fiecare clipă a vieţii noastre constatăm că nu poate exista şi nici nu poate fi imaginată o viaţă religioasă fără rugăciune. Rugăciunea este însăşi esenţa trăirii religioase, forma în care se exprimă orice legătură normală a credinciosului cu Dumnezeu. Este chipul cel mai firesc şi mai potrivit pentru a concretiza adorarea datorată lui Dumnezeu. Prin rugăciune, ne deschidem sincer sufletul lui Dumnezeu, precum florile îşi deschid petalele către soare, spre a primi lumină, căldură şi viaţă. Ne rugăm pentru a ne împărtăşi din Izvorul vieţii, care este Dumnezeu, pentru întărirea şi desăvârşirea propriei noastre vieţi.

Rugăciunea este manifestarea firească a dependenţei noastre totale de Dumnezeu, care ne-a creat să tindem mereu spre o comunicare din ce în ce mai deplină cu El. Ea exprimă nostalgia fiinţei umane după Creatorul ei, aşa cum spunea Fericitul Augustin: „Ne-ai făcut, Doamne, să tindem spre Tine şi neliniştit este sufletul nostru până se va odihni în Tine" (Confesiuni I, 1, 1).

Rugăciunea este un răspuns firesc de recunoştinţă, de mulţumire şi preamărire la nenumăratele semne şi acte de iubire venite din partea lui Dumnezeu. Rugăciunea este dialogul iubirii dintre noi şi Dumnezeu, absenţa ei însemnând absenţa sau răcirea acestei iubiri, ceea ce constituie cea mai mare pierdere pentru noi, căci cel mai important folos al rugăciunii nu stă în ­împlinirea dorinţelor noastre, ci în comuniunea pe care rugăciunea o stabileşte între noi şi ­Dumnezeu.

Prin rugăciune ne deschidem fiinţa pentru a primi darurile dumnezeieşti care ne ajută să ne transfigurăm viaţa după asemănarea cu Dumnezeu. „Cel ce se aşterne la rugăciune pune capăt păcatului, iar cine pune capăt rugăciunii începe a păcătui", spune Fericitul Augustin, iar Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că „rugăciunea lucrează ca apa asupra focului; ea este ca o ancoră de mântuire pentru sufletul în primejdie de înec".

Dar rugăciunea este necesară nu numai celor păcătoşi, ci şi celor drepţi. „Dacă chiar Mântuitorul S-a rugat nopţi întregi, noi ce trebuie să facem ca să ne mântuim?", întreabă Sfântul Ambrozie. Chiar Mântuitorul ne îndeamnă să stăruim în rugăciune, când spune: „Prive­gheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios" (Matei 26, 41).

 

Postul, veşmântul omului duhovnicesc

Postul, în sens restrâns, ca înfrânare de bunăvoie, totală sau parţială, de la unele alimente şi plăceri, pentru un anumit timp şi cu scop religios-moral, ajută foarte mult la sporirea vieţii creştineşti. Prin post izbutim să potolim poftele trupeşti, care ajung adesea să ne robească. Prin post deprindem voinţa să înfrâneze şi să disciplineze instinctul legat de hrană, biruind patima îmbuibării, care poate fi începutul tuturor patimilor, după cum susţin marii mistici răsăriteni. Prin post ne arătăm pocăinţa pentru păcate şi aducem o jertfă bine plăcută lui Dumnezeu. Postul întăreşte întotdeauna rugăciunea şi ne ajută să devenim mai buni. Prin post mai întâi suntem feriţi de îmbuibare, de beţie, de desfrânare, de mânie, de furt şi de alte păcate pe care le prilejuieşte îmbuibarea. Prin post gândim mai limpede, lucrăm mai liniştiţi şi mai cu spor, economisim bunuri cu care putem ajuta pe semenii noştri în nevoie.

Postul însă nu este desă­vârşirea însăşi, ci doar un mijloc de ajungere la ea. Greşesc, prin urmare, toţi cei care socotesc că dacă postesc sunt scutiţi de a împlini celelalte porunci. De aceea, postul trupesc trebuie neapărat unit cu postul sufletesc. Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă să dovedim că postim ajutând pe săraci, împăcându-ne cu duş­manii noştri şi fugind de ispite. El ne îndeamnă să postim nu numai cu gura şi cu stomacul, ci cu toate simţurile noastre. Postul, ca şi celelalte nevoinţe, devine zadarnic, aşa cum afirmă Sfântul Simeon Noul Teolog, „dacă nu luptăm să ne facem o inimă fără răutate, simplă, dreaptă, smerită, blândă", dacă nu dobândim dragostea de Dumnezeu şi de aproapele.

Din pericopa evanghelică de azi, am reţinut cuvintele Mântuitorului că demonul care îl chinuia pe copilul bolnav nu putea fi scos decât prin rugăciune şi prin post. Tot aşa putem spune şi noi, că demonul neînţelegerii, spre exemplu, care încearcă să tulbure uneori liniştea şi pacea noastră lăuntrică ori a familiilor noastre, nu poate fi înlăturat decât prin aceeaşi metodă duhovnicească: rugăciunea şi postul. Şi vremea cea mai potrivită nu este alta decât cea de acum, a postului premergător Pătimirilor şi Învierii Domnului, ca împăcaţi, în primul rând cu noi înşine şi cu cei ai casei noastre, să primim, în Sfânta Împărtăşanie, pe Cel Care i-a biruit pe demoni, pe Cel Care a murit şi a înviat pentru noi şi pentru a noastră mântuire, pe Iisus Hristos, Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre.

(Pr. Lect. Dr. Aurel Mihai, Ziarul Lumina)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Postul şi rugăciunea, armele omului duhovnicesc.
 Vizualizări articol: 831 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Postul şi rugăciunea, armele omului duhovnicesc0.05

Shopping City Suceava
Denis
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Optik Tataru - Cabinete Oftalmologice in Suceava
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Religie

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei