Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
joi, 14 dec 2017 - Anul XXII, nr. 284 (6700)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,973 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,6085 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   1 imagine |   ø fişiere video

Ungerea cu ulei sfinţit la Sfântul Maslu – istoric şi semnificaţii

În lumea veche, înainte de apariţia spitalelor şi a tehnologiilor sofisticate ale medicinii moderne, ungerea cu untdelemn era practicată, de obicei, atât de păgâni, cât şi de iudei. Uleiul de măsline, larg răspândit în regiunea Mediteranei, era „aspirina” epocii. Filon, scriitorul iudeu din primul veac, spune că asirienii, babilonienii, indienii şi sciţii preparau unguente speciale, folosind untdelemn şi alte ingrediente. Astfel, practica creştină a folosirii untdelemnului nu era un obicei nou, ci reprezenta doar încreştinarea unor elemente aparţinând culturii în care trăiau creştinii.

În ceea ce priveşte evoluţia ritualului de ungere cu untdelemn la Maslu, se poate porni de la textul din Epistola Sfântului Iacob, în care se recomandă că dacă „este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn” (Iacov 5, 13-16), şi făcând o incursiune prin scrierile vechi creştine, observăm că de-a lungul timpului momentul ungerii cu untdelemn a avut un rol central în rânduiala Tainei Maslului.

În conţinutul scrierilor vechi creştine, precum Tradiţia Apostolică, Testamentul Domnului sau Evhologhionul lui Serapion, toate datând din secolele IV-VI, găsim prezente cele mai vechi mărturii păstrate cu privire la rugăciunea sau rânduiala ungerii cu untdelemnul vindecării. În aceste scrieri observăm că untdelemnul pentru bolnavi era binecuvântat la Liturghia euharistică, îndată după sfinţirea şi transformarea pâinii şi a vinului. Neexistând încă un moment al ungerii de către preoţi în rânduiala Liturghiei, probabil că untdelemnul binecuvântat era luat acasă, păstrat în „dulăpiorul cu medicamente” şi folosit atunci când era necesar. Untdelemnul binecuvântat putea să fie consumat sau folosit pentru ungere, asemeni uleiului obişnuit.

Din manuscrisele vechi bizantine din secolele următoare şi din timpul când s-a stabilit o rânduială precisă a Tainei Sfântului Maslu unită cu Sfânta Liturghie, observăm că rânduiala ungerii era săvârşită în cadrul Liturghiei Euharistice, ungerea urmând imediat după împărtăşire, iar mai apoi la sfârşitul Liturghiei, după rugăciunea care se citeşte şi astăzi, numită rugăciunea amvonului.

Vechile manuscrise demonstrează o varietate uluitoare în celebrarea Tainei Sfântului Maslu, dar singurele elemente constante au fost întotdeauna cele două rugăciuni centrale: Rugăciunea de sfinţire a untdelemnului („Doamne Cel ce cu mila şi cu îndurările Tale...”), plasată astăzi la începutul slujbei după ectenia mare, şi Rugăciunea de ungere a bolnavului („Părinte Sfinte, Doctorul sufletelor şi al trupurilor...”), rostită în timpul celor şapte ungeri din timpul slujbei.

Astfel, deşi avem puţine mărturii privind modul în care această slujire era îndeplinită în Biserica primară, sunt, totuşi, suficiente pentru a arăta că ungerea şi vindecarea erau părţi ale acestei slujbe. Obiceiul ungerii cu untdelemn, întâlnit atât la păgâni, cât şi la iudei, a fost preluat, fiindu-i adăugate rugăciuni pentru a-l transforma într-o practică autentic creştină.

În rânduiala de astăzi a slujbei, după Binecuvântarea Mare, făcută cu Sfânta Evanghelie deasupra vaselor cu făină şi untdelemn, şi după rostirea ecteniei mari ce cuprinde cereri speciale pentru binecuvântarea untdelemnului şi pentru tămăduirea bolnavului, urmează rugăciunea de sfinţire a untdelemnului („Doamne Cel ce cu mila...”), pe care o rostesc preoţii pe rând de şapte ori, făcând semnul binecuvântării peste untdelemnul care constituie materia Tainei.

Apoi, după fiecare lectură biblică urmează o rugăciune sau o molitfă pentru sfinţirea untdelemnului, de fiecare dată alta, şi rugăciunea pentru ungerea şi tămăduirea bolnavului („Părinte Sfinte, Doctorul...”), pe care fiecare preot o citeşte în parte, ungându-l totodată cruciş pe bolnav, cu unul din beţişoare muiat în untdelemn sfinţit: la frunte, la ochi, la nări, urechi, obraz (gură), piept, pe mâini şi pe picioare, în timp ce cântăreţii cântă troparul „Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta o ai dat nouă...”. Rugăciunea „Părinte Sfinte…”, împreună cu ungerea, care constituie miezul slujbei sau forma tainei, precum şi troparul amintit, se repetă deci de şapte ori, la fiecare ungere întrebuinţându-se alt beţişor.

La maslul de obşte, această rugăciune, precum şi ungerea celor prezenţi, se poate lăsa la sfârşitul slujbei. Vedem că ungerea nu se face pe partea de jos a trupului, nici pe partea lui bolnavă, dacă este ştiută, deoarece organele unse reprezintă totalitatea trupului. Aceste ungeri sunt un rezumat al ungerii totale a trupului care, în primele veacuri, se făcea de către fiecare preot peste tot trupul.

Observăm că din cele mai vechi timpuri şi până astăzi ungerea cu untdelemn sfinţit în cadrul Sfântului Maslu ocupă locul central al rânduielii, rugăciunea de sfinţire a lui reprezentând epicleza sau punctul culminant al Tainei. Dar, deşi untdelemnului sfinţit i se dă o asemenea valoare vindecătoare, totuşi el capătă această funcţie stând în strânsă legătură cu rugăciunile care sunt făcute asupra lui, prin care se cere vindecarea şi întărirea bolnavului, uşurarea de chinuri, vindecarea şi întărirea trupului, şi totodată iertarea păcatelor, tărie duhovnicească şi înnoirea în Hristos a vieţii sale, ungerea cu untdelemn fiind actul exterior sau văzut al unei binefaceri tainice, interioare sau nevăzute.    

(Paul Meyendorff, Taina Sfântului Maslu – ungerea bolnavilor, traducere Cezar Login, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011, pp. 35-52)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ungerea cu ulei sfinţit la Sfântul Maslu – istoric şi semnificaţii.
 Vizualizări articol: 1546 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 3 voturi
Ungerea cu ulei sfinţit la Sfântul Maslu – istoric şi semnificaţii5.053

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei