Lupta cu diavolul

„Mare şi felurit război duce împotriva noastră, în fiecare zi, vrăjmaşul adevărului! Îl duce făcând din poftele noastre săgeţi împotriva noastră şi luând totdeauna de la noi puterea de a ne răni. Dar pentru că Stăpânul a legat cu legi de nedezlegat o mare parte din puterea diavolului şi nu i-a îngăduit să se năpustească deodată, ca să nimicească de pe pământ neamul omenesc, vicleanul ne fură victoria din cauza nesocotinţei noastre proprii. (...) Dacă voim să ne înfăţişăm lui Hristos sufletul împreună cu trupul lipsite de ruşinea rănilor pricinuite de diavol, trebuie să rotim necontenit, cu luare aminte, de jur împrejur, ochii sufletului nostru, să punem sub bănuială pe toate cele ce ne desfătează şi să le îndepărtăm îndată; trebuie să nu ne lipim sufletul de nimic, nici chiar dacă aurul ar sta grămadă înaintea noastră – că spune Scriptura: Ca apa de-ar curge bogăţia, nu vă lipiţi inima de ea (Psalmi 61, 10), nici chiar dacă pământul ar odrăsli toată desfătarea şi ne-ar pune la îndemână locuinţe luxoase – că iarăşi spune Scriptura: Locuinţa noastră este în cer, de unde aşteptăm şi mântuitor, pe Hristos (Filipeni 3,20), nici chiar dacă necontenit ne-ar sta în faţă petreceri, chefuri şi beţii – că tot Scriptura zice: Deşertăciunea deşertă­ciunilor, toate sunt deşertăciune (Eclesiast 1,2), nici chiar dacă ni s-ar oferi frumuseţile trupurilor locuite de suflete desfrânate – că spune înţeleptul: Fugi din faţa femeii ca din faţa şarpelui (Înţelepciunea lui Isus Sirah 21,2), nici chiar dacă ni s-ar pune la îndemână funcţii înalte, roi de însoţitori şi linguşitori. (...) În spatele tuturor acestor ispite stă prigonitorul obştesc al neamului omenesc şi aşteaptă ca, ademeniţi cândva de cele văzute, să ne abatem din calea dreaptă şi să cădem în cursa lui.”

(Sursa: Ziarul Lumina)