Rugăciune către sfântul înger, păzitor al vieţii noastre

Îngerule sfânt al lui Hristos, că­tre tine cad şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care eşti dat mie de la Sfân­tul Bo­tez spre păzirea sufletului şi a pă­că­to­sului meu trup. Iar eu, cu lenea mea şi cu obiceiurile mele cele rele, am mâ­niat prea­curată lumina ta şi te-am iz­gonit de la mine prin toate lu­crurile cele de ruşine: cu minciu­nile, cu cle­vetirile, cu pizma, cu osân­direa, cu tru­fia, cu neascultarea, cu neiubirea de fraţi şi cu ţinerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu des­frâ­narea, cu mânia, cu scumpătatea, cu mânca­rea cea fără de saţ, cu beţia, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele şi vi­clene, cu obiceiurile cele rele şi cu aprin­de­rea spre desfrânare, având mai ales voire spre toată pof­ta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici fiinţele cele necuvân­tătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauţi spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mi­ne, cel ce m-am în­curcat aşa de rău în lu­cru­rile cele întinate? Sau cum voi pu­tea să-mi cer ier­tare pentru faptele mele cele amare, rele şi vi­clene, în care cad în toate zilele şi nopţile şi în tot ceasul? De aceea cad înaintea ta şi mă rog, pă­zitorul meu cel sfânt, mi­losti­veşte-te spre mine, pă­că­tosul, şi-mi fii mie aju­tător şi sprijinitor asu­pra vrăjmaşului meu cel rău, cu sfintele tale rugăciuni, şi îm­părăţiei lui Dum­nezeu mă fă păr­taş, cu toţi sfinţii, acum şi pu­rurea şi în vecii vecilor. Amin.

(Doxologia.ro)