Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
„Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie; Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui. Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9, 23-27)
Domnul Iisus Hristos, după ce a vorbit ucenicilor Săi despre pătimirile şi Învierea Sa, le-a arătat care este calea de parcurs în această viaţă. Finalitatea acestui drum trebuie să fie viaţa din Împărăţia lui Dumnezeu. Mântuitorul nu forţează pe nimeni, ci lasă fiecăruia dintre noi libertatea de a alege momentul când pornim pe calea mântuitoarelor Sale învăţături. În acest demers avem nevoie de voinţă şi determinare pentru a putea deveni autentici fii ai lui Dumnezeu. Următori ai Domnului Hristos nu putem fi fără Cruce. Sfânta Cruce este cea care ne transformă din ins în persoană, din muritor în nemuritor. Prin puterea Crucii faptele şi credinţa noastră capătă sens. Ea trebuie dusă cu responsabilitate, demnitate şi cu smerenie. Sfânta Cruce este armă şi scut, veşmânt şi hrană, lacrimă şi bucurie. Sfântul Atanasie cel Mare aşa ne învaţă: „Domnul Hristos a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne”.
Să mărturisim mereu credința noastră în Hristos
„Şi când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, şi i-a întrebat, zicând: Cine zic mulţimile că sunt Eu? Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un prooroc din cei vechi. Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta, Zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învieze.” (Luca 9, 18-22)
Ce răspuns vom da atunci când Domnul Iisus Hristos ne va întreba personal: „Tu cine zici că sunt Eu?” Ce credem noi despre El, despre învăţăturile Sale, pătimirile, răstignirea, Învierea şi Înălţarea Sa la cer? Unii din ignoranţă sau din rea-voinţă se vor eschiva a da un răspuns direct la aceste întrebări. Însă, ce credem noi, cei care suntem botezaţi în numele Sfintei Treimi? Pentru noi, Cine este Iisus Hristos? În Sfânta Evanghelie putem descoperi autentice mărturii despre Domnul Hristos, cum S-a născut şi de ce a venit în lume, ce şi cum a învăţat pe oameni, cine au fost cei ce L-au urmat şi cine au fost cei ce I-au dorit moartea; cum a înviat din morţi şi cum S-a înălţat la ceruri. Toate acestea s-au scris şi au rămas peste veacuri pentru ca noi să ştim Cine este Dumnezeul nostru şi să ne întărească credinţa în misiunea Sa mântuitoare. Sfântul Clement Alexandrinul aşa ne învaţă: „Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca tu să înveţi de la un Om cum poate omul deveni dumnezeu”.
Cine este mai mare să slujească celor mai mici
„Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Iar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. Şi a intrat gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare? Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine, Şi le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este mare. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.„ (Luca 9, 44-50)
Ucenicii L-au întrebat pe Domnul Iisus Hristos: Cine este cel mai mare între ei? Fiind şi ei oameni, se interesau care este locul fiecăruia în faţa Domnului Hristos şi care ar putea fi locul lor în Împărăţia Lui. Premisa de la care au plecat ei era una păguboasă şi neconstructivă: doreau şi căutau o anumită ierarhizare prin excludere şi nu prin comuniune. Însă Domnul Hristos le-a spus: „Cine este mai mic între voi, acela este mai mare!” Şi le-a dat ca exemplu un copil. Deci, cine voia să fie mai mare era necesar să fie nevinovat, sincer şi curat, aşa ca şi sufletul unui prunc. Să fim cu luare aminte: funcţiile şi măririle vremelnice nu trebuie să ne dezumanizeze. Nu suntem zei, ci simpli muritori. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Dacă vrei să te foloseşti de întâietate, cedeaz-o mereu altora!”
(Pr. Dumitru Păduraru, sursa: Ziarul Lumina)
