Nu judeca şi nu face rău

Viaţa creştină presupune un efort îndelungat, constant, e o cursă de rezisten­ţă, un maraton, şi nu un şir de sprinturi. Uneori însă deznădejdea se naşte din faptul că punem asupra noastră poveri prea mari înainte de vreme; că ne trezim sub tirania unor legi care sufocă orice urmă de libertate. Avva Pafnutie îşi aminteşte într-o apoftegmă din Patericul egiptean un sfat primit de la Avva Macarie Egipteanul: „Odată, l-am rugat pe părintele meu să-mi spună un cuvânt. El mi-a zis «Să nu faci rău nimănui şi să nu judeci pe nimeni. Păzeşte aceste porunci şi te vei mântui»”. 
Regula pe care i-o trasează Avva Macarie lui Pafnutie în mod sigur nu este una absolută, aplicabilă ca atare tuturor. În schimb, această regulă stabileşte cu discernământ un minim, care îţi arată dragostea lui Dumnezeu şi care te poate umple de nădejde. Macarie nu este singurul care gândeşte în aceşti termeni. Mult mai aproape de noi, părintele Arsenie Papacioc, în vremea comunismului, când a spovedit un ofiţer de Securitate, i-a dat un sfat care reduce mult exigenţele vieţii creştine, dar nu le anulează: „Nu face tot răul pe care îl poţi face”. Acesta este un prim pas, care, pus în practică mereu, ajunge să producă în timp schimbări radicale. O scenă similară se găseşte şi în filmul rusesc „Insula” („Ostrov”), în care personajul principal, părintele Anatolie, chiar înainte de moarte este întrebat de un călugăr din obşte cum să trăiască. Bătrânul pe când se aşeza în sicriu, îi spune cu blândeţe: „Trăieşte cum poţi, numai încearcă să nu păcătuieşti prea mult”.

Logica acestor sfaturi este una progresivă sau, mai bine zis, una care mizează pe progres. Cu cât faci mai puţin rău, cu cât priveşti mai atent mişcările sufletului tău, inima ajunge să se sensibilizeze. Nu face tot răul pe care îl poţi face înseamnă de fapt: fă tot mai puţin rău, limitează-te tot mai mult în utilizarea puterii, canalizează tot mai mult energia către bine. „Trăieşte cum poţi, dar încearcă să nu păcătuieşti prea mult” e un gând care poate fi citit în aceeaşi cheie. Ceea ce nu e prea mult într-un moment ajunge să fie prea mult într-altul. Această mică ambiguitate introdusă în sfaturile date de asceţi este de fapt o cale deschisă pentru a înainta tot mai mult.

Nota în care vorbeşte Avva Macarie, cu mult înaintea celor doi, este similară. Aş vrea să luăm în sens invers cele două sfaturi. „Nu judeca pe nimeni” este o afirmaţie-cheie a spiri­tualităţii creştine, o preluare a cuvântului Domnului din Predica de pe Munte: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura” (Mt 7, 1-2). Această atitudine a inimii este cea care pune bazele pentru nesăvârşirea răului. În clipa în care încetezi să judeci şi să condamni devii suficient de înţe­legă­tor cu fiecare.

Gândul să nu faci rău nimănui este şi el unul deschis. Deşi aparent negativ, gândul acesta pus în practică mereu, cu atenţie şi sensibilitate, te conduce în cele din urmă la înţelegerea că până şi a nu face binele pe care îl poţi face este o formă chiar agresivă de rău. Pornind de la aceste porunci ajungi treptat dincolo de ele şi aşa te poţi mântui, după cuvântul Avvei Macarie.

(Paul Siladi, ziarul Lumina)