În post slăbim trupeşte, dar ne întărim duhovniceşte

„Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor posteau şi au venit şi I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Şi Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei şi atunci vor posti în acele zile. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură şi mai rea. Nimeni, iarăşi, nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile şi vinul se vară şi burdufurile se strică; încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi.” (Marcu 2, 18-22)

Fiecare discuţie cu Domnul Iisus Hristos era pentru cei de acum două milenii un minunat prilej de luminare. La întrebări concrete El a oferit răspunsuri divine, îndreptând atenţia şi spre latura duhovnicească a lucrurilor. O parte dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au venit la Domnul Hristos oarecum nedumeriţi de faptul că ucenicii Săi nu posteau. Ei vedeau în aceasta o încălcare a poruncilor lăsate de Dumnezeu poporului ales. Probabil răspunsul Mântuitorului i-a surprins. El a făcut o paralelă între vechi şi nou, între hainele noi, care nu au nevoie de petice, şi hainele vechi, care trebuie peticite tot cu petice din materiale vechi. Postul nu înseamnă supunere oarbă, ci demnitate smerită. Cât timp Fiul lui Dumnezeu este împreună cu ucenicii, aceştia au bucuria nuntaşilor care sunt în prezenţa Mirelui. Când Mirele va fi luat de la ei, atunci ei vor posti având emoţia reîntâlnirii. Sfântul Vasile cel Mare aşa ne învaţă: „În post slăbim trupeşte, dar ne întărim duhovniceşte.” (Pr. Dumitru Păduraru)