Un creștin adevărat își va găsi mereu timp de rugăciune

„Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze. Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Matei 16, 20-24)

Discuţia dintre Domnul Iisus Hristos şi Sfântul Apostol Petru pare a fi una purtată în zilele noastre. Petru a încercat să-L determine pe Mântuitorul să nu meargă la Ierusalim, înţelegând că acolo va fi prins şi condamnat. Chiar spune Petru: „Fie-Ţi milă de Tine”. Astfel de poveţe putem auzi la tot pasul. Pseudospecialiştii în cele duhovniceşti, făcând abstracţie de cuvintele clare ale Mântuitorului, ne îndeamnă să nu ne chinuim cu postul, cu mersul la Sfânta Liturghie, cu rugăciunea. Toate acestea erau pentru oamenii de acum 2.000 de ani. Spun ei: ce sens are să posteşti când rafturile magazinelor sunt pline cu fel de fel de bunătăţi; de ce să pierzi timpul cu mersul la biserică, când poţi merge să te recreezi; de ce să te rogi când poţi alte lucruri? Un creştin ştie să ţină bine balanţa vieţii. El îşi va găsi timp şi de rugăciune, şi de Biserică, şi de post. Aşa ne îndeamnă Domnul Hristos: „Cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mine!”