Urmarea lui Hristos, condiţie a înveşnicirii

„Şi, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ţinut şi au adus la El pe toţi bolnavii. Şi-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau se vindecau. Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii şi cărturarii, zicând: Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească. Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis: „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor”. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” (Matei 14, 35-36 şi 15, 1-11)

Fariseii au venit în faţa Domnului Iisus Hristos şi au adus acuze ucenicilor Săi că nu respectă datina bătrânilor, anume aceea de a-şi spăla mâinile înainte de a se aşeza la masă. Noi nu punem în discuţie necesitatea spălării mâinilor ca act igienic. Însă observăm că Domnul Hristos a fost foarte tranşant. El a arătat că, de fapt, fariseii nu respectau poruncile lui Dumnezeu, ci puneau accentul mai mult pe obiceiuri lumeşti, pe lucrurile formale şi exterioare. Ei aveau tendinţa de a neglija obligaţiile faţă de părinți sub pretextul că ceea ce s-ar fi cuvenit ca sprijin acestora a fost oferit ca dar lui Dumnezeu. Astfel, ei ocoleau o poruncă dată de Dumnezeu lui Moise: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”. Şi noi, uneori, avem tendinţa de a ne comporta asemeni fariseilor amintiţi. Ocolim sau denaturăm poruncile divine în favoarea unui formalism rece şi degradant. Credinţa să ne fie credinţă, rugăciunea, rugăciune, iar postul, post. Urmarea lui Hristos este o condiţie a înveşnicirii. (Pr. Dumitru Păduraru)