Minunea se înţelege doar prin puterea credinţei

„Atunci I-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei, zicând: Învăţătorule, voim să vedem de la Tine un semn. Iar El, răspunzând, le-a zis: Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; iată aici este mai mult decât Iona. Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată aici este mai mult decât Solomon. Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.”(Matei 12, 38-45)

Discuţia Domnului Iisus Hristos cu fariseii şi cărturarii parcă este desprinsă din zilele noastre. Câţi dintre fariseii moderni nu au pretenţia ca Dumnezeu să le arate un semn al existenţei Sale? Ei socotesc pe Tatăl ceresc un fel de coleg de breaslă dornic de publicitate ieftină. Cei de atunci au auzit de minunile săvârşite de către El şi doreau să vadă cu ochii lor un astfel de eveniment. Răspunsul Mântuitorului a fost unul descurajant. Ei se doreau spectatori privilegiaţi ai unei minuni, El le-a vorbit de Iona. Domnul Hristos le-a atras atenţia asupra faptelor lor. Fiind „neam viclean şi desfrânat”, trăiau cu falsa impresie că Dumnezeu este un fel de jucărie personală care face minuni la comandă. În Vechiul Testament, Dumnezeu a dat un semn prin minunea săvârşită cu Iona, în Noul Testament semnul este Învierea lui Iisus Hristos. Omul este mereu în căutare de senzaţional, iar acest lucru este un semn al slăbirii credinţei în Dumnezeu. Minunea se înţelege doar prin puterea credinţei. (Pr. Dumitru Păduraru)