Rugăciunea și legătura neîncetată cu Dumnezeu sunt scopul pentru care lucrăm virtuțile

Gândul trebuie să fie îndreptat întotdeauna către Dumnezeu și către cele dumnezeiești. Tot ce contravine acestor reguli, oricât de mare ar fi, trebuie socotit totuși pe planul al doilea, dacă nu chiar de mică importanță și vătămător. Ideea aceasta o întruchipează foarte bine Evanghelia despre Marta și Maria: Marta îndeplinește o slujbă sfântă, ca una care slujea Domnului și ucenicilor Lui, pe când Maria, care se dedicase învățăturii lui Iisus, stând la picioarele Lui... a fost mai prețuită de Domnul, fiindcă ea își alesese partea cea mai bună, pe care nu i-ar fi putut-o lua cineva... Vedeți dar că Domnul a considerat că bunul cel mai înalt este rugăciunea sau dumnezeiasca vedere, de vreme ce vedem că toate celelalte virtuți ar trebui puse pe un loc secundar, deși admitem că sunt necesare, folositoare și foarte bune, deoarece ele se fac de dragul acestui singur lucru. El a considerat ca bunul cel mai înalt nu partea practică, oricât ar fi de lăudabilă și de plină de roade, ci contemplația divină, care într-adevăr este simplă și unică; spunând că puține lucruri sunt necesare pentru fericirea deplină... Când zice: Maria partea cea bună și-a ales, deși despre Marta tace și nu pare a o dojeni, lăudând-o totuși pe cea dintâi, reiese că o consideră inferioară pe aceasta din urmă. De asemenea, când spune: care nu se va lua de la ea, arată că partea Martei va putea fi luată (căci ajutorul trupesc nu poate rămâne permanent cu omul), dar ne învață că slujba celei dintâi nu se poate sfârși niciodată. Conform felului ei de a fi, Marta a pregătit o masă darnică, deși una simplă ar fi fost de ajuns. Mântuitorul nostru era mai mult interesat de mâncarea pentru suflet, decât de cea pentru trup. Marta însă devine tulburată și împrăștiată. Poate că vizita a fost neașteptată, iar musafirii prea mulți?

Cu toate acestea, Iisus îi vorbește Martei cu delicatețe, cu o nuanță de milă, spunând că ea este ocupată peste măsură. Iisus nu a condamnat munca Martei și nici nu a vorbit peiorativ despre gospodărie și ospitalitate, ci a remarcat atenția sa excesivă pentru pregătirea materială, fiindcă aceasta: 1. i-a tulburat pacea minții; 2. a determinat critica la adresa lui Iisus și a surorii sale; 3. i-a răpit folosul de a primi învățătura Domnului. El trece ușor și rapid de la cele naturale, la cele duhovnicești. Alegându-și partea cea bună, Maria nu putea fi nici învinuită și nici nu i se putea lua folosul obținut. Astfel, El nu a putut fi de acord cu cererea Martei, ca Maria să ia parte la o chemare inferioară. 

(Sinaxarul Mare al lunii iunie, traducere de Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2015, pp. 98-99)