Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt sărbătoriţi de Biserica noastră în fiecare an la data de 21 mai. Ei sunt numiţi întocmai cu Apostolii pentru că lucrarea lor de răspândire a credinţei, de apărare şi sprijinire a Bisericii a fost continuă şi intensă. Au întărit temeliile Bisericii, alături de Apostolii Mântuitorului.

Sfântul Constantin cel Mare a acordat libertate religiei creştine prin Edictul de la Milano din anul 313. După trei veacuri de persecuţie, creştinii au dobândit dreptul de a-şi exercita liber cultul, religia creştină devenind permisă şi legală. În timpul său a avut loc  Primul Sinod Ecumenic de la Niccea din anul 325. A participat la sinod, rugând pe cei 318 Sfinţi Părinţi să apere credinţa ortodoxă şi să dăruiască linişte Bisericii şi Imperiului. Prima parte a Crezului sau a Simbolului de Credinţă s-a alcătuit acum.

Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin, a avut un rol covârşitor în sfătuirea fiului ei. Foarte credincioasă, ea trăia smerit ca o măicuţă, lipsindu-se de hainele împărăteşti, rugându-se neîncetat la Dumnezeu şi Maica Duomnului în paraclisul palatului pentru ca fiul ei să urmeze fidel învăţătura Mântuitorului.

Lemnul Sfintei Cruci a fost descoperit în chip minunat pe Golgota. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au ridicat o biserică măreaţă, a Sfântului Mormânt sau a Învierii, unde an de an Dumnezeu trimite Lumina cea sfântă de Sfintele Paşti.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt zugrăviţi în iconografia noastră cu Sfânta Cruce în mijlocul lor, ca aceia care au purtat la propriu Lemnul de viaţă făcător. Au construit numeroase lăcaşuri sfinte, au sprijinit şi apărat Biserica prin legi şi multe ajutoare. Au contribuit la răspândirea creştinismului în teritoriile slab evanghelizate din Iliric, Dalmaţia, Moesia, Tracia, zona Dunării, nordul Africii.

În cinstea lor s-au zidit biserici, este sărbătoare cu cruce roşie pe 21 Mai, mulţi creştini poartă cu evlavie numele lor. Biserica le-a alcătuit un acatist care se citeşte în ziua sărbătoririi lor şi ori de câte ori creştinii doresc să-i cinstească şi să se roage lor.

(pr. prof. Justinian – Remus A. Cojocar)