Auzul duhovnicesc şi vederea duhovnicească

„Și a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.” (Ioan 9, 39-41 şi 10, 1-9)

Fariseilor cu inimile împietrite Domnul Iisus Hristos le-a adresat cuvintele: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, cei ce nu văd, să vadă, iar cei ce văd, să fie orbi”. În îndărătnicia lor nu au priceput că despre ei era vorba. Au fost martori la o minune, vindecarea unui orb, dar de fapt nu o văzuseră. Domnul Hristos a vorbit despre o altfel de vedere şi o altfel de orbire. Cu alt prilej, Mântuitorul a spus: „Ochi au şi nu văd” sau: „Cei ce au urechi de auzit, să audă”! Aşadar, poţi avea urechi şi să nu auzi, poţi avea şi ochi şi să nu vezi. Din cuvintele Sale, putem înţelege că păcatele sunt cele care ne întunecă vederea şi ne astupă urechile. Efectiv ochii şi urechile ne sunt asaltate de tot felul de lucruri degradante, atât pentru trup, dar şi pentru suflet. Informaţiile se adresează cu predilecţie ochiului şi urechii. Din acest motiv, Domnul Hristos S-a întrupat, a luat chip de om, pentru ca ochiul omului să-L poată vedea şi să păstreze pe retină chipul Său.

(Pr. Dumitru Păduraru)