Pietrele din mâini erau inimile lor pietrificate

„Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.” (Ioan 8, 51-59)

Mai-marii iudeilor, cu multă ironie, L-au întrebat pe Domnul Iisus Hristos: „Încă nu ai cincizeci de ani şi zici că L-ai văzut pe Avraam”? Au afirmat acestea din dorinţa de a arăta absurditatea celor mărturisite de Mântuitorul. Ei nu au înţeles că în faţa lor era Cel care i-a văzut pe Adam, pe Noe, pe Avraam, pe Moise şi pe David. Toţi cei care au trăit până la Naşterea Mântuitorului au mărturisit despre El şi au trăit cu nădejdea venirii Izbăvitorului. Este ştiut faptul că răutatea îţi întunecă raţiunea. Cum să înţeleagă ei lucrurile care erau mai presus de limitele minţii lor? Mântuitorul nu doar că nu avea 50 de ani, ci a fost şi este mai presus de timp şi de istoria lumii. El vine din veşnicie şi merge în veşnicie, împreună cu veşnicia. La Dumnezeu există doar un prezent înveşnicit. Să mai reţinem un lucru: cei de atunci s-au înarmat cu pietre pentru a arunca asupra Domnului Hristos. Pietrele din mâini erau de fapt inimile lor pietrificate. Doar cu rugăciuni să aruncăm spre Mântuitorul!

Înmulțirea celor cinci pâini și doi pești

„Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine către El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia? Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. Şi Filip i-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puţin. Şi a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia? Şi a zis Iisus: Faceţi pe oameni să se aşeze. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci au şezut bărbaţii în număr ca la cinci mii. Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au voit. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva. Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume.” (Ioan 6, 5-14)

Ar trebui să facem un efort mental şi să ne imaginăm cum ar fi puse în scenă cele mărturisite de Sfântul Evanghelist Ioan. În prim plan, Domnul Iisus Hristos înconjurat de multă lume. Apoi, în planul secund, ucenicii contrariaţi de cererea Mântuitorului şi neputincioşi să găsească o soluţie mulţumitoare. Ceva mai în spate, nebăgat de nimeni în seamă, copilul care s-a dovedit a fi mai prevăzător decât atâţia adulţi şi, totodată, salvatorul lor. Doar el a avut cele cinci pâini şi doi peşti. Toată lumea era în mişcare: ucenicii să împlinească cererea Domnului Hristos, Filip a fost cel care a făcut o evaluare a numărului de persoane, Andrei a descoperit puţinele merinde, mulţimile se mişcau ici şi acolo, cu dorinţa de a prinde un loc mai aproape de Mântuitorul. În mijlocul lor stătea Fiul lui Dumnezeu. El predica, Lui I s-a făcut milă de cei din preajma Sa, El a cerut, El a binecuvântat, El a hrănit. Deznodământul îl citim pe buzele tuturor: Acesta este Prorocul care va să vină în lume!

(Pr. Dumitru Păduraru, Sursa: Ziarul Lumina)