Pâinea şi vinul folosite în cultul ortodox

Pâinea şi vinul sunt întrebuinţate în cult în primul rând ca materii ale Sfintei Euharistii, instituite de Mântuitorul Însuşi, pe care le-a întrebuinţat la Cina cea de Taină. Materia jertfei liturgice este la ortodocşi pâinea dospită, pentru că ea simbolizează mai desăvârşit Trupul Domnului în care se va preface prin sfinţire. Pâinea şi vinul se întrebuinţează şi la alte Taine şi ierurgii: la Cununie, la slujba Litiei, la sfinţirea bisericii şi la slujbele funebre.

În cultul Vechiului Testament, pâinea făcea parte din materia de jertfă. Dumnezeu a poruncit lui Moise: „Iar pe masă să pui pâinile punerii înainte, care se vor afla pururea înaintea Mea” (Ieşire 25, 30). Ofranda de pâine era expresia recunoştinţei omului faţă de bunătatea şi binefacerile lui Dumnezeu. Melchisedec l-a întâmpinat pe Avraam cu pâine şi vin. Era o prefigurare a Jertfei euharistice care avea să fie instituită în Noul Testament.

În cultul creştin, pâinea şi vinul simbolizează Trupul şi Sângele lui Hristos, în care ele se prefac după sfinţirea Darurilor la Sfânta Liturghie. Hristos a spus despre Sine: „Eu sunt Pâinea vieţii” (Ioan 6, 48). Tot El a zis: „Iar Pâinea pe Care eu voi da este Trupul Meu” (Ioan 6, 51). Acest Trup îl primeşte creştinul la Sfânta Împărtăşanie şi îi dă sufletului hrana cea întăritoare în credinţă, aşa cum pâinea zilnică dă trupului hrana susţinătoare a vieţii fizice.

Precum pâinea, şi vinul a fost consacrat ca materie de jertfă la Cina cea de Taină. Acesta simbolizează Sângele Domnului, în care se preface după sfinţirea Darurilor la Liturghie. Prin Sfânta Împărtăşanie, el umple sufletul de bucurie duhovnicească şi-l uneşte cu Dumnezeu.

Pâinea şi vinul mai pot simboliza şi ofranda propriei vieţi, pe care credincioşii o dăruiesc simbolic lui Dumnezeu sub forma elementelor care o susţin. Sub forma în care se dăruiesc, ele sunt rezultatul unui efort, al unui sacrificiu, căci omul munceşte spre a le culege în stare naturală, simplă, iar prin muncă şi osteneală le transformă în starea în care le aduce la altar. Pâinea şi vinul capătă prin aceasta o valoare deosebită ca materie de jertfă, căci înainte de a fi sfinţite la Liturghie ca daruri de jertfă, ele sunt sfinţite şi prin sudoarea muncii.

Darurile de pâine şi vin, aduse de credincioşi la Proscomidie, sunt expresia sau dovada văzută a participării sau colaborării lor materiale, concrete şi reale, la Jertfa sfântă care se aduce prin preot, la Sfânta Liturghie.

(Preot Prof. Univ. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală, volumul II, Editura Basilica, Bucureşti, 2015, pp. 343-345)