Poruncile divine sunt pentru buna rânduire a vieţii

„Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii? Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.” (Ioan 14, 21-24)

Poruncile Domnului Iisus Hristos, în fapt, sunt cuvintele Tatălui Ceresc. Cine iubeşte pe Domnul Hristos iubeşte implicit şi pe Dumnezeu-Tatăl. Cine duce la împlinire poruncile Mântuitorului de fapt împlineşte poruncile Sfintei Treimi. Poate unii se vor simţi deranjaţi de faptul că trebuie să-şi ghideze viaţa în funcţie de învăţăturile Mântuitorului. Însă toate cele poruncite de El sunt pentru buna rânduire a vieţii noastre, pentru buna vieţuire cu cei din jurul nostru, pentru viaţa de aici şi pentru viaţa veşnică. Oare cere Domnul Hristos de la noi lucruri care depăşesc puterile noastre? El ne îndeamnă să postim, să ne rugăm, să ne împărtăşim, să fim morali şi cu înţelegere pentru cei sărmani. Dacă mama sau tatăl nostru ne-ar cere să facem lucrurile de mai sus, oare nu ne-am strădui să le ducem la îndeplinire?

(Pr. Dumitru Păduraru, sursa: Ziarul Lumina)