Postul este cununa celor ce se înfrânează

Postul ocroteşte toate virtuţile. Este începutul nevoinţei duhovniceşti, cununa celor ce se înfrânează, frumuseţea fecioriei şi a sfinţeniei, strălucirea înţelepciunii, începutul vieţii creştineşti, maica rugăciunii, izvorul înfrânării şi al chibzuinţei. El ne învaţă isihia şi precede toate faptele bune.” (Sfântul Isaac Sirul)

„Fiindcă suntem atraşi prin toate simţurile, haideţi să le împrejmuim pe toate cu înfrânarea. Dacă, prin urmare, posteşti de la mâncăruri, dar privirea te face să curveşti în adâncul sufletului tău şi te pleci spre iscodirea păcătoasă şi spre pizmă, dacă auzul tău primeşte înjurături, cântece desfrânate şi vorbiri de rău şi primeşti lucruri care vatămă în mod corespunzător şi celelalte simţuri, care este folosul postului? Fără îndoială că nici unul.” (Sfântul Grigorie Palamas)

„Prin urmare, aşa să păzeşti postul acesta pe care ai intenţia să-l ţii. Mai întâi de toate, să te păzeşti pe tine de orice cuvânt rău şi orice poftă rea şi să-ţi cureţi inima ta de toate deşertăciunile veacului acestuia. Dacă le vei păzi pe acestea, acest post al tău va fi desăvârşit. Vei face după cum urmează: După ce vei împlini cele ce au fost scrise mai sus, în ziua aceea în care vei posti, nu vei gusta nimic altceva decât pâine şi apă. Şi din mâncărurile tale pe care voiai să le mănânci vei face un calcul al mărimii cheltuielii zilei aceleia şi vei da suma văduvei şi orfanului sau oricui se află în nevoie. Astfel, vei ţine cugetul tău smerit, încât acela care a primit milostenie de la smerenia ta să-şi sature sufletul lui şi să se roage la Domnul pentru tine. Dacă, aşadar, vei ţine postul cum te-am învăţat, jertfa ta va fi bineprimită înaintea lui Dumnezeu, şi acest post se va socoti înaintea Domnului. Iar slujirea care se face în acest chip este bună, aducătoare de bucurie şi bine primită înaintea lui Dumnezeu.” (Păstorul lui Hermas)

„Nu e de ajuns depărtarea de mâncăruri în sine pentru un post lăudat, ci să postim cu un post primit, plăcut lui Dumnezeu. Adevăratul post este înstrăinarea de orice rău, înfrânarea limbii, depărtarea de mânie, despărţirea de pofte, clevetire, minciună, jurământ strâmb. Fuga de acestea este postul cel adevărat.” (Sfântul Vasile cel Mare)

„Posteşte nu numai de pâine şi vin şi cărnuri şi de alte mâncăruri sau băuturi, ci cu mult mai mult de gânduri.” (Sfântul Nil Ascetul)

„Acesta este cu adevărat chipul postului. Dovedirea lui în toate faptele bune. Nu hrăni mintea cu plăceri desfrânate...să ai voia ta întreagă liberă de patimi.” (Sfântul Chiril al Alexandriei)

„Adevăratul post este depărtarea de orice rău.” (Sfântul Teodor Studitul)

 (Simeon Koutsas, Postul Bisericii. De ce, când şi cum postim, Apostoliki Diakonia, Atena, 2011)