Fraţii mei iubiţi, mari şi negrăite sunt bunătăţile sfinţilor, covârşind orice minte şi cuvânt, căci ei sunt moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori ai lui Hristos. Căci le-a gătit lor Stăpânul slava Ierusalimului celui de sus, sălaşurile cerurilor cele nestricăcioase şi celelalte bunătăţi care sunt greu de tâlcuit şi greu de povestit celor de pe pământ. Nici nu le-a primit pe acestea auzul, nici nu ne-a bănuit sau văzut duhul.
Asupra acestora aplecându-se drepţii şi moştenind prin testament făgăduinţele cele bune, suspinând, plâng cu amar, nesuferind să vadă o aşa de mare slavă a bunătăţilor celor gătite lor, căindu-se şi numai dacă ar grăi ceva către aproapele sau s-ar folosi de ceva dintre cele de pe pământ, fiindcă Dumnezeu revarsă din belşug bogăţii asupra celor ce-L iubesc pe El, bun fiind şi bine făcând celor buni, după cum Însuşi mărturiseşte, zicând: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”.
(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, p. 53)