Taina celor şapte ungeri vindecătoare

Slujba Maslului este printre puţinele slujbe din Biserica noastră care cere o forţă de rugăciune unită, de aceea este nevoie de şapte preoţi. Miruirea credincioşilor este obligatorie pentru că de ea depind vindecarea şi efectul tainei. Taina se aplică întotdeauna persoanei care este în viaţă, activă şi vine la biserică. Nu se face vindecare de la distanţă, ci direct pe persoană. Lămuriri pe această temă ne oferă în acest interviu pr. prof. dr. Nicolae D. Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti.

-Părinte profesor, care sunt cele două posibilităţi de a săvârşi Sfânta Taină a Maslului?

-Maslul particular, care se săvârşeşte individual, acasă, persoanelor foarte bolnave, aceasta fiind practica Bisericii la început, şi Maslul de obşte, instituit mai târziu, care se săvârşeşte în sfântul lăcaş pentru comunitatea creştină din parohia respectivă.

-De câţi preoţi trebuie să se săvârşească această Sfântă Taină şi de ce?

-Slujba Maslului este printre puţinele slujbe din Biserica noastră care cere o forţă de rugăciune unită, de aceea este nevoie de şapte preoţi. Aşa cum spune şi Sfântul Apostol Iacov: "Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului" (Iacov 5, 14), şi aşa cum este şi practica dintotdeauna a Bisericii. Numai cu rare excepţii, aşa cum spun sfintele canoane, putem săvârşi cel puţin cu trei sau, cu îngăduinţă, cu doi preoţi. Dar niciodată cu unul. Chiar dacă sunt un preot şi un diacon, deoarece diaconul nu are harul preotului. Aici vreau să fac o precizare teologică. Taina în sine - şi asta să nu fie un îndemn la o practică greşită - este valabilă şi săvârşită de un preot. Dacă un preot poate face Sfânta Liturghie singur, care este mult mai importantă decât Sfântul Maslu, el poate deci să facă şi Maslul. Dar fiindcă există obiceiul în Biserică şi rânduiala canonică ne cere să avem cel puţin doi preoţi, nu putem săvârşi Maslul decât cu cel puţin doi preoţi, altfel preotul este pasibil de pedeapsă. Şi structura slujbei ne arată că avem nevoie de mai mulţi preoţi: 7 Apostoli, 7 Evanghelii, 7 rugăciuni şi 7 ungeri, ceea ce înseamnă că trebuie săvârşită, în mod ideal, de către 7 preoţi sau cel puţin de doi.

Miruirea aduce vindecarea

-Legat de citirea Evangheliei, se întâlneşte practica necanonică de a citi şi o a opta pericopă. Despre ce este vorba?

-Este cea mai nocivă practică şi care pune probleme conducerii bisericeşti şi vieţii adevărate a Bisericii. Este cunoscută ca aşa-zisa deschidere a cărţii sau ghicitul de la sfârşitul Tainei Sfântului Maslu. Ce se întâmplă? După citirea acestor 7 Evanghelii şi rugăciuni, la sfârşit se mai citeşte încă o rugăciune adresată Mântuitorului Iisus Hristos, în timp ce preoţii ţin Evanghelia deschisă pe capetele credincioşilor. Cine deschide această Evanghelie? Ediţiile mai vechi ale molitfelnicului ne arată că Evanghelia o deschidea preotul. Acum, pentru ca să antreneze oarecum şi pe credincioşi la săvârşirea Maslului, o deschide unul dintre credincioşii mai bolnavi. Evanghelia deschisă se aşază cu partea scrisă pe capetele credincioşilor şi se citeşte rugăciunea a opta. Aici intervine practica greşită. Unii dintre preoţi citesc şi această pericopă evanghelică şi fac unele "pronosticuri" legate de locul unde s-a deschis cartea, în funcţie de conţinut şi de culoarea letrinei sau a vignetei cu care începe textul respectiv (roşu sau negru). Este o atitudine şi o concepţie complet greşită, falsă. Noi nu mergem în biserică pe teoria ghicitului, nu facem întâmplător rugăciunile noastre, tainele Bisericii, Sfânta Liturghie, ci facem cu încredere că Dumnezeu ne vindecă. Nu există nici o indicaţie în cărţile de cult că acea Evanghelie trebuie citită. Ci se deschide pentru că aşa spune rugăciunea: "(…) pun mâna Ta cea puternică şi tare, ce se află în această Sfântă Evanghelie, pe care slujitorii cei împreună cu mine o ţin deschisă pe capul robilor Tăi, şi mă rog împreună cu dânşii şi cer iubirea Ta de oameni cea milostivă şi care nu ţine minte răul (…)". Practica aceasta este nocivă, nu trebuie încurajată în nici un fel, nu este canonică, nu este liturgică şi trebuie ignorată cu desăvârşire. Preotul care face asemenea practică este un om necinstit. Pentru noi este suficientă Taina Sfântului Maslu, care ne aduce tămăduire.

-Care este importanţa ungerii bolnavilor cu untdelemn după citirea fiecărei rugăciuni?

-Tocmai în aceasta constă Taina, în ungerea şi rostirea formulei respective. Degeaba miruim noi doar la sfârşit, pentru că devine ca orice miruire de la celelalte slujbe. Ungerea este obligatorie pentru că de ea depind vindecarea şi efectul tainei respective. Sunt preoţi care nu săvârşesc cele şapte ungeri. Alţii citesc pomelnicele care s-au adus în loc să facă ungerile. Nu e indicat să se facă aşa ceva, fiindcă ne întârzie. Slujba este foarte frumoasă, aş zice matematic fixată. De aceea e bine să ne încadrăm în rânduiala respectivă.

Nu facem vindecare de la distanţă

-Unii credincioşi vin cu diferite lucruri la Maslu, dorind să fie unse şi prin aceasta să fie vindecat bolnavul care le va purta, dar care nu este prezent la slujbă. Este corect?

-Unii vin cu braţe întregi de rufe, printre care şi lenjerie intimă, pentru a fi unse cu untdelemn. Este greşit! Preotul unge doar persoanele prezente pe frunte şi pe mâini. Mai întâlnim şi cazuri de credincioşi care vin cu fotografii la Maslu ca să fie unse. Or, aceasta încurajează neparticiparea credincioşilor la Maslu. Şi cei din fotografii trebuie să vină la biserică. Nu facem vindecare de la distanţă, ci direct pe persoană. Taina se aplică întotdeauna persoanei respective, care este în viaţă, este activă şi vine în biserică. În cazul Maslului individual, întâlnim o altă problemă. Se face o chetă pe la rude, prieteni, vecini şi la cei care participă la slujbă şi, de obicei, se spune că este pentru a se da preotului. Ceea ce nu este adevărat, fiindcă slujba nu se face pentru această chetă, ci pentru bolnav. Mai bine să nu se strângă bani. Sau să fie lucrurile foarte clare, că s-a adunat pentru bolnavul respectiv, ca să-şi cumpere medicamente şi cele necesare. Se face o mare greşeală, oamenii spunând că se face Maslu ca să le dea bani preoţilor.

-Când trebuie săvârşită Taina Sfântului Maslu?

-Dacă o săvârşim prea des se banalizează şi nu mai are autoritatea aceea pe care o are o taină a Bisericii. În altă ordine de idei, ar trebui să săvârşim Maslul dimineaţa, în orice zi a săptămânii, dar este bine să se facă în zilele de post - luni, miercuri, vineri - fiindcă, de obicei, bolnavii ar trebui să se spovedească de păcate şi să se împărtăşească înainte, iar în cazul acesta nu putem ţine persoana respectivă până seara, când săvârşim slujba.

Făina şi uleiul le folosim la mâncare

-Ce facem cu uleiul, făina şi pâinea pe care le aducem la Sfântul Maslu?

-Acestea trebuie aşezate pe mesele întinse în mijlocul bisericii, de la intrare până spre naos, fiindcă facem slujba în pronaos. Acestea sunt ca un fel de ofrandă. La sfârşit, sunt luate acasă şi se întrebuinţează uleiul la candelă, se pune în mâncare fără probleme, iar din făină se fac turtişoare amestecate cu uleiul acesta pentru bolnavi sau se pune la mâncare. Cele şapte beţişoare cu care facem ungerile le ardem, iar cenuşa o aruncăm într-un loc curat, la pomi, la flori, în grădină.

-Sunt diferiţi credincioşi care cred că trebuie să participe la un anumit număr de slujbe consecutive pentru a primi vindecare. Este corectă această concepţie?

-În privinţa numărului de slujbe nu este nici o regulă bisericească. Fiecare poate merge de câte ori vrea, când poate şi când simte nevoia. Sănătatea şi îndeplinirea dorinţelor pe care le ceri prin Maslu nu depind de numărul mic sau mare de participări, ci de credinţă, de evlavie, de curăţenia sufletească.

După Sfântul Maslu nu se citesc Moliftele Sfântului Vasile

Mai există obiceiul în unele parohii ca preoţii să citească imediat după Maslu şi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Pr. prof. univ. dr. Nicolae D. Necula precizează: "Aceste molifte sunt rugăciuni speciale, care se citesc numai pentru cei care sunt posedaţi de diavolul sau asupra cărora se manifestă o lucrare diabolică foarte puternică. Însă aici nu este cazul, rugăciunea Maslului este foarte complexă. Aceste molifte nu mai au rost să fie citite. În molitfelnic găsim nenumărate rugăciuni foarte folositoare care se referă tot la tămăduirea trupului şi a sufletului".

(Diac. George Aniculoaie, sursa: Ziarul Lumina)