Să iertăm celor care ne greşesc

„Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.” (Marcu 11, 22-26)

Luând aminte la porunca Domnului Iisus Hristos, trebuie să dăm un răspuns tranşant la următoarea întrebare: de ce este atât de important să iertăm celor care ne greşesc? Avem suficientă voinţă şi putere pentru a face acest lucru? Acesta este un examen duhovnicesc, deoarece la această întrebare trebuie să răspundă sufletul nostru. Este ceva mai presus de capacităţile noastre intelectuale sau fizice. Din spusele Domnului Hristos desprindem şi răspunsul: nu putem să ne gândim la iertarea lui Dumnezeu dacă noi nu suntem în stare să iertăm, iar iertarea noastră trebuie să fie deplină. Dacă nu avem puterea să iertăm pe cei care ne greşesc, oare cu ce suntem mai presus de cei care doar în mod declarativ se numesc fiii lui Dumnezeu? Iertarea este veşmântul care acoperă orgoliile şi mândriile nemăsurate. Iertarea ne smereşte, iertarea ne înalţă! Sfântul Neofit Zăvorâtul aşa ne învaţă: Veţi fi desăvârşiţi dacă veţi avea dragoste faţă de toţi şi vă veţi ruga pentru cei care vă duşmănesc.

(Pr. Dumitru Păduraru, Ziarul Lumina)