"Desfăcând strălucitorul său Acoperământ… a acoperit cu el întreg poporul”

Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului - 1 octombrie (în slavo-rusă Pocrovul) aminteşte despre o minune întâmplată în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, în timpul împăratului Leon Înţeleptul (886-911), când Sfânta Fecioară s-a arătat în toată slava ei cerească Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos ca ocrotitoare şi mijlocitoare a creştinilor: „Într-o noapte, pe când doxologia se încheia la Vlaherne, Sfântul Andrei a fost răpit în extaz în mijlocul mulţimii: «A văzut limpede, cu ochii săi, o Doamnă foarte înaltă, înaintând prin uşile împărăteşti, înconjurată de un cortegiu armonios. La dreapta şi la stânga, preacinstitul Ioan Botezătorul Înaintemergătorul şi Ioan Evanghelistul o sprijineau cu mâinile lor; un alai de sfinţi, înveşmântaţi în alb, o însoţeau … Când cortegiul a ajuns la amvon, Andrei s-a îndreptat către ucenicul său Epifanie, întrebându-l: «O vezi pe Stăpâna şi Doamna universului?». Acesta i-a răspuns: «O văd, părintele meu duhovnicesc». Şi în faţa ochilor lor, stând îndelung în genunchi, Doamna s-a rugat, lăsând lacrimile să-i curgă pe dumnezeiescul şi preacuratul său chip. Terminând rugăciunea, s-a apropiat de Altar, reîncepând să se roage pentru poporul care o înconjura. Atunci, desfăcând strălucitorul său Acoperământ şi desfăşurându-l cu o impunătoare măreţie, l-a ţinut întins cu mâinile sale neprihănite şi a acoperit cu el întreg poporul care se afla dedesubt. Şi un răstimp destul de îndelungat, aceşti minunaţi vizionari l-au contemplat, desfăşurat deasupra mulţimii şi răspândind în jur o slavă dumnezeiască" (Acta Sanctorum, mai, VI, apendice, p. 87, citat la Egon Sendller, "Icoanele bizantine ale Maicii Domnului", pp. 113-114). Sinaxarul din Mineiul lunii octombrie, ziua 1, redă şi el întreaga desfăşurare a acestei minuni. Condacul sărbătorii doxologeşte, de asemenea, minunea aceasta: "Fecioara astăzi înainte stă în Biserică şi, cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dumnezeu. Îngerii cu ierarhii se închină, şi apostolii cu proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci" (Mineiul pe octombrie, ziua 1, Utrenia, Condacul, pp. 31-32).

Biserica Vlaherne din Constantinopol

Cât priveşte locul desfăşurării acestei minuni, şi anume Biserica Vlaherne din Constantinopol, este cunoscut faptul că în această biserică erau cinstite renumitele icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, tot aici păstrându-se şi Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, care atrăgea pelerinii şi mulţimile de credincioşi din întreaga lume creştină. Acest văl (omoforion, maforion) era o lungă bucată de ţesătură care acoperea capul şi trupul femeilor până la genunchi, acesta fiind în Orient veşmântul fecioarelor consacrate, aşa cum desigur a purtat şi Maica Domnului. Acoperământul Maicii Domnului se păstra în această biserică a Vlahernelor într-o raclă transparentă, locaşul numindu-se tocmai de aceea şi "Biserica Sfintei Racle", fiind adus aici din Palestina de către doi evlavioşi patricieni în timpul împăratului Leon I (457-474); (Egon Sendller, "Icoanele bizantine ale Maicii Domnului", pp. 109-110). În privinţa Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, cel care a văzut-o pe Maica Domnului ocrotind poporul adunat la rugăciune în biserică cu sfântul ei Acoperământ, ştim despre el că a strălucit prin nevinovăţia purtării sale, prin duhul rugăciunii şi al pocăinţei care împodobeau sufletul său. De neam sciit şi de naţionalitate slavă, era sclav în casa unui bogătaş, unde a învăţat limba greacă şi a fost ridicat la funcţia de notar. Curând, a dat semne de nebunie şi, constatându-se că starea lui nu se îmbunătăţeşte, a fost lăsat în voia sorţii. Andrei avea momente de absenţă involuntară sau simulată, din dorinţă de smerenie, închinându-şi tot timpul rugăciunii şi faptelor bune, dând sfaturi celor mari şi celor mici. (Egon Sendller, "Icoanele bizantine ale Maicii Domnului", p. 113).

Sărbătoare prăznuită în toată Ortodoxia

La greci, sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului a fost dintru începuturi şi este în continuare prăznuită în mod deosebit, mai ales de către monahii din Sfântul Munte Athos, muntele acesta sfânt fiind socotit prin excelenţă "grădina Maicii Domnului". Prin secolul al XII-lea, sărbătoarea aceasta a fost introdusă şi la ruşi, iar prin influenţa acestora a trecut şi la români, prăznuindu-se la început mai mult în mănăstiri, în zilele noastre, cinstirea ei extinzându-se tot mai mult şi în evlavia preoţilor şi a credincioşilor de la parohii, care încep să o prăznuiască prin slujbe şi rânduieli închinate ei. Exprimându-ne în cuvinte desprinse din textul slujbelor Bisericii, să-i strigăm în glas de rugăciune Maicii lui Dumnezeu: "Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu; Păzeşte-ne pe noi, sub sfânt Acoperământul tău!".

(sursa: Ziarul Lumina)