Modul de eliberare de egoism, de iubire de sine, este continua luptă cu iubirea de sine şi cu compătimirea de sine. Întotdeauna ne compătimim pe noi înşine. Întotdeauna ne văităm şi ne tânguim pentru că altcuiva îi este bine. Este ceva care ne ţine în iubirea de sine. Este iubirea confortului. Iubirea lucrurilor care ne aduc plăcere. Anume ea continuă să ne aţâţe iubirea de sine.
Trebuie să strivim în noi tendinţa de satisfacere a curiozităţii, iubirea comodităţii, iubirea de plăcere, toate aceste aspiraţii care ne alimentează samavolnicia, care întotdeauna vor să fie satisfăcute.
În viaţă, obişnuinţele se întăresc prin repetare. Astfel, dacă omorâm samavolnicia, lipsind-o de hrană, înăbuşind-o, ea dispare. Deci, când samavolnicia ne roagă să o îngrijim şi să o dezmierdăm, trebuie să-I răspundem: „Taci!”. De exemplu, ea spune: „Mi-e foame!”, iar noi răspundem: „Nu, nu ţi-e foame!”, „Vreau aia şi aia”, „Nu, nu ai nevoie de asta!”. Şi atunci, până la urmă, ea va tăcea.
Domnul ne spune: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. Asta înseamnă eliberarea de propriul eu. Asta înseamnă că eul nu mai are nici o importanţă.
(Schiarhimandritul Ioachim Parr, Să nu preferi nimic iubirii lui Hristos, volumul II, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2015, sursa: Doxologia.ro)