Semnificaţia Postului Adormirea Maicii Domnului

„Aleasă prin sfatul preștiutor și înainte de veci al lui Dumnezeu, preînchipuită și propovăduită înainte de naștere prin Duhul Sfânt”, cum spune Sfântul Ioan Damaschinul în „Dogmatica” sa, Maica Domnului este cea mai cinstită între sfinții Bisericii, fiindcă prin ea a încetat întristarea și a răsărit Hristos, bucuria lumii. Postul închinat Adormirii Maicii Domnului, care tocmai a început, este un prilej de reflecție asupra stării noastre duhovnicești și de reapropiere spirituală de Dumnezeu prin rugăciune și fapte bune. Despre originea și evoluția acestui post în istoria Bisericii și rânduiala liturgică pe care creștinii ortodocși o urmează în cele două săptămâni de la începutul lunii august ne vorbește părintele Daniel Bărîcă, preot la Biserica „Buna Vestire” din Capitală.

Maica Domnului – ajutătoarea tuturor celor care o cheamă în rugăciune

Părinte Daniel Bărîcă, ce reprezintă Maica Domnului pentru cultul ortodox în general și pentru viața creștinilor în special? Cum trebuie să parcurgă acest post credincioșii Bisericii?

Fiind Mama Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului trebuie să i se acorde o cinstire deosebită. În cultul ortodox, după Persoanele Sfintei Treimi, cea mai înaltă cinstire se acordă Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria. Noi avem posibilitatea în acest post, mai mult decât în celelalte perioade ale anului, deși permanent noi trebuie să aducem rugăciuni Maicii Domnului, să ne apropiem duhovnicește mai mult de ea, să ne spălăm de păcatele noastre. E nevoie să trăim mai aproape de Dumnezeu și, cu ajutorul Maicii Domnului, acest lucru este mai ușor. Ea este ocrotitoarea tinerilor, a copiilor. Ea sprijină pe cei căsătoriți. Este ajutătoare celor necăjiți. E bucuria celor întristați, așa cum o mărturisește unul dintre Acatistele închinate ei. Ea e ajutătoarea tuturor celor ce o cheamă în rugăciune. Trebuie să postim pentru a recâștiga, cum spun Sfinții Părinți, raiul pierdut. Totodată, într-o lume în care este vădită influența diavolului asupra oamenilor, trebuie să postim pentru că „acest neam al diavolilor iese numai cu post și cu rugăciune”, așa cum ne spune Mântuitorul Hristos. Este bine ca toți creștinii ortodocși să cerceteze biserica, să se spovedească și să se împărtășească în această perioadă a Postului Adormirii Maicii Domnului. Astfel vom ajunge la comuniunea mai deplină cu Hristos, prin Maica Sa.

Creștinii ortodocși tocmai au intrat în Postul Sfintei Maria. Cum s-ar încadra această perioadă între formele de preacinstire acordate Maicii Domnului?

Postul Adormirii Maicii Domnului este una dintre formele de preacinstire a Maicii Domnului. Lui Dumnezeu îi acordăm o cinstire absolută sau latria, Maicii Domnului îi acordăm preacinstire sau supravenerare, iar celorlalți sfinți – cinstire. Trebuia să existe o formă deosebită de cinstire a Maicii Domnului în raport cu ceilalți sfinți, pentru că, așa cum mărturisim în rugăciunile și slujbele noastre, ea este „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. Maica Domnului este Maica Vieții, cea care a născut pe Hristos Mântuitorul și care ne ajută la mântuire prin rugăciunile de mijlocire către Fiul său, Biruitorul morții. Noi, ortodocșii, ținem acest post în cinstea Maicii Domnului pentru a ne pregăti duhovnicește să întâmpinăm marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului și a trecerii ei cu trupul la cer. După Tradiția ortodoxă, însăși Maica Domnului s-a pregătit pentru trecerea ei la cele veșnice prin post.

După Sfântul Simeon al Thesalonicului („Patrologia Graeca 155, col. 901”), acest post este ținut pentru a cinsti și mai mult cele două praznice care sunt în această perioadă, adică Schimbarea la Față a Mântuitorului Hristos (6 august) și Adormirea Maicii Domnului (15 august). Prima sărbătoare este dătătoare de lumină, iar a doua este aducătoare de milostivire și de mijlociri înaintea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii.

Acest post este, în Biserica Ortodoxă, după cel al Paștilor și al Crăciunului, al treilea ca însemnătate. Pe toate cele patru posturi se clădește spiritual biserica fiecărui creștin ortodox, ca pe patru stâlpi ai urcușului anual către mântuire. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Oare nu știți că voi sunteți biserică a Duhului Sfânt și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” (I Cor. 3, 16). Această biserică a sufletului nostru trebuie înălțată prin anumite rânduieli bisericești, iar postul ajută la înălțarea spirituală a sufletului nostru. Postul Sfintei Maria sau al Sfintei Mării, așa cum este el cunoscut în popor, începe la 1 august și se sfârșește în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august). Anul acesta are o specificitate, postul începând cu o zi mai înainte, pentru că vineri, 31 iulie, este tot zi de post și se lasă sec în seara zilei de joi, 30 iulie. Postim de mâncărurile „de dulce” (carne, lactate, pește). Anul acesta, praznicul Adormirii Maicii Domnului cade sâmbăta, deci se poate mânca de dulce în ziua praznicului, dar în anii în care sărbătoarea cade miercuri sau vineri, se dezleagă numai la pește, untdelemn și vin în această zi.

„La început, sărbătorile închinate Maicii Domnului nu se deosebeau de praznicele împărătești”

Ce puteți spune despre originea Postului Adormirii Maicii Domnului? Din ce secol este consemnată această rânduială? Care a fost evoluția ei de-a lungul timpului?

Trebuie menționat că Postul Adormirii Maicii Domnului a fost stabilit ca formă de preacinstire a credincioșilor față de Maica Domnului. După Tradiția Bisericii, Născătoarea de Dumnezeu s-a pregătit pentru trecerea cu trupul la cer printr-un post deosebit, după cum am spus. Ca vechime, Postul Sfintei Maria este cel mai nou dintre toate cele patru posturi. Originea lui a fost fixată în secolul al V-lea după Hristos. La început, sărbătorile închinate Maicii Domnului nu se deosebeau de praznicele împărătești ale Mântuitorului Hristos. Ulterior, ca un răspuns al Bisericii creștine împotriva ereziilor, a trebuit – prin Sinoadele Ecumenice al III-lea (din 431, de la Efes) și al IV-lea (ținut la Calcedon, în 451) – să se stabilească dogma privind persoana Maicii Domnului, care a fost recunoscută ca Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară la Sinodul al III-lea. La Calcedon a fost stabilit că Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel adevărat, a avut două firi, cea dumnezeiască și cea omenească, Maica Domnului născându-L pe Hristos cu trup după firea omenească, iar nu după cea dumnezeiască. Putem considera că secolul al V-lea reprezintă momentul în care s-au definitivat dogmele privitoare la Maica Domnului și, odată cu aceasta, sărbătorile și cultul acordat Sfintei Fecioare Maria au căpătat o importanță deosebită, stabilindu-se și Postul Adormirii Maicii Domnului.

Inițial, acest post nu avea nici asprimea, nici durata celui din ziua de astăzi

Nici felurile postirii nu erau peste tot la fel în Biserica Răsăritului. În părțile Antiohiei, ne referim deci la Siria, se postea o singură zi, pe 6 august, deci la praznicul Schimbării la Față a Mântuitorului. La Constantinopol se postea patru zile, iar la Ierusalim opt zile. Nu era uniformitate în privința duratei lui. Unii creștini din Răsărit posteau întreaga lună august, de aceea postul se numea postul lunii august, după cum ne spune Canonul al III-lea al lui Nicolae I Misticul, patriarhul Constantinopolului. Alții posteau în luna septembrie, cum se întâmplă în Apus până astăzi. Alții nu posteau deloc, socotind un moment de bucurie mutarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Pentru a se realiza o uniformizare în întreaga Ortodoxie în legătură cu ținerea acestui post, în secolul al XII-lea, la 1166, într-un sinod local ținut la Constantinopol, condus de patriarhul ecumenic Lucas Hrysoverghis, s-a hotărât ca acest post să fie ținut începând cu 1 august și terminând cu ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august), rânduiala tipiconală fiind ulterior adoptată în toată Biserica Ortodoxă. De fapt, Tipicul grecesc de la Messina, din 1131, localitate situată în nordul Siciliei, provincie sudică a Italiei, unde locuiau mulți ortodocși mai ales de origine greacă (să nu uităm că, pentru multe veacuri, sudul Italiei se numea „Grecia mare”, ca urmare a numărului mare de locuitori greci), prevedea această durată a postului în perioada stabilită la Sinodul mai sus amintit, iar hotărârea Sinodului de la Constantinopol este clar că s-a bazat pe acest tipic grecesc.

(Interviu realizat de Augustin Păunoiu, Sursa: ziarullumina.ro)