Adevăratele averi - comorile spirituale

Sfânta Evanghelie din Duminica a III-a dupăRusalii („Despregrijile vieţii”) ne propune o transformare de paradigmă. Înțelegând caracterul strict limitat și trecător al celor materiale și al chipului lumii acesteia, creștinul este îndemnat să își ordoneze viața din perspectiva vieții viitoare, adică să caute, în mod esențial, prim și fundamental, Împărăția lui Dumnezeu, având convingerea că toate celelalte de folos se vor adăuga vieții sale, în sensul că Dumnezeu nu îi va îmbelșuga, în mod obligatoriu, viața cu bunuri materiale, ci, prin această conversie lăuntrică a gândurilor sale, îl va ajuta să descopere și să discearnă adevăratele bucurii și bogății – cele spirituale; pe acestea să le dorească, să le caute și să le cultive.
Spunându-ne să nu ne îngrijim de cele ce vom mânca, vom bea sau de cele cu care ne vom îmbrăca, Domnul Hristos nu ne îndeamnă la inactivism social, la lâncezeală morală și așteptare pasivă eshatologică, ci, dimpotrivă, ne cheamă la o încordată și înaltă lucrare sau operă spirituală, în care proeminența să fie acordată celor de natură duhovnicească. Ne cheamă să ne punem nădejdea și încrederea în Tatăl Ceresc, pe Care să-L chemăm prin rugăciune și să ni-L facem mai interior decât sufletul nostru însuși, prin lucrarea credinței. 
Astfel, cuvintele Sfintei Evanghelii îi descoperă creștinului adevărata semnificație și bogăție a lumii materiale, aceea de a fi cadrul și suportul optim, pentru o înaltă viață spirituală, îndreptându-i vederea și concentrându-i atenția spre lumea și viața ce vor să vină. 
Încrederea neclintită în ajutorul lui Dumnezeu și rugăciunea stăruitoare de invocare a acestui sprijin îi lărgesc creștinului percepția, îi transformă conștiința, descoperindu-i volatilitatea și efemeritatea celor materiale, consistența, superioritatea și perenitatea celor spirituale. Îl ajută, sărac fiind material, să trăiască starea de bogăție spirituală, lipsit de cele lumești, să se odihnească în cele spirituale. Îl ajută să afle modul în care poate trăi în lipsuri sau sărăcie materială, sentimentul bogăției sau al plinătății sufletești, ca o arvună a comorilor nepieritoare din viața și lumea viitoare. 
Am putea numi și socoti Evanghelia acestei duminici a fi o Evanghelie a încrederii în Dumnezeu, căci ea ne învață că, pentru cel care are nădejde în Dumnezeu, cele puține materiale îi sunt suficiente pentru dobândirea comorilor spirituale, pe când cel preocupat doar de latura exterioară și utilitatea materială a vieții sale, bogat material fiind, este neîmplinit sufletește și sărac spiritual.
Concluzia ei morală este clară și evidentă: cel care descoperă Împărăția lui Dumnezeu dinlăuntrul său, prin credință și încredere în El, chiar și în cele mai mari lipsuri materiale, își adună comori spirituale, iar cel care se ostenește în acumularea și înmulțirea bogățiilor efemere își împuținează și sărăcește în cele spirituale, căci poți să viețuiești într-o „sărăcie de gală”, dar să ai sentimentul deplinei împliniri sufletești, după cum poți să aduni comori infinite, dar să te simți pe marginea prăpastiei, singur și pustiit sufletește. Sau și mai scurt, cine împreună-lucrează cu Hristos le-a câștigat pe toate; cel fără de Dumnezeu nu se bucură de nimic.  (Sursa: Ziarul Lumina)