Circuitul binelui în natură

Când în loc de nemulţumirea faţă de o anumită situaţie, de o problemă care persistă şi chiar de soarta noastră în general, mergem mai departe şi întâmpinăm cu seninătate cele mai puţin bune din viaţă, suntem pe drumul cel drept. Atunci, cu siguranţă, pacea pe care o dăruim prin atitudinea noastră liniştită se va întoarce la noi însutit.

Unei tinere i-a înflorit cactusul. De patru ani, planta stătea pe pervaz posomorâtă, dar, pe neaşteptate, a făcut cadou proprietarei o floare irezistibil de frumoasă.

Cufundată în cugetarea la cactus, femeia a călcat în metrou un bărbat cu înfăţişare mohorâtă, dar nu a reacţionat cu enervare când acesta i-a făcut observaţie, ci i-a zâmbit: „Pentru numele Domnului, nu vă supăraţi, n-am avut de ce să mă ţin. Dacă vreţi, călcaţi-mă şi dumneavoastră pe picior şi o să fim chit.”

Bărbatul a înghiţit ceea ce-i stătea pe limbă, a coborât liniştit la staţia unde trebuia să coboare şi n-a ocărât-o pe vânzătoarea de la chioşcul de ziare, care-i dăduse greşit restul, ci i-a spus calm: „Nu-i nimic grav, mai număraţi o dată. Nici eu nu sunt prea tare astăzi la socotit”. Vânzătoarea, îmbunată vizibil, nu s-a apucat să dea la scădere presa nevândută, ci i-a dăruit unei bătrâne două reviste şi un teanc de ziare. Femeia, care avea programare la neurolog în altă zi, a fost primită de doctor totuşi. Văzând bunăvoinţa medicului, bătrâna a zis: „Să ştiţi că nu m-am prostit de tot, înţeleg că bătrâneţea nu se vindecă. Să mă iertaţi, domnule doctor, că v-am făcut capul calendar. Vin la dumneavoastră ca la serviciu.”

Pe seară, doctorul s-a dus acasă. Pe drum, gândindu-se cu milă la băbuţă, a spus întru sine: „Uite-aşa trece viaţa pe lângă noi!” şi, pe neaşteptate, i-a cumpărat soţiei un buchet de flori şi un tort. „Ce ne tot ciondănim mereu, parcă suntem copii!, i-a zis el soţiei, îmbrăţişând-o. Uite, ţi-am cumpărat un tort, numai că am pus din greşeală mapa pe el. Dar nu-i nimic, asta nu influenţează calităţile gustative! Şi flori ţi-am cumpărat, ce-i drept, şi pe ele le-am cam turtit. S-au şifonat. Dacă le vom pune în glastră poate se vor înviora.” „O să se învioreze, a zis cu încredere soţia. Le reanimăm noi. Imaginează-ţi: astăzi când m-am trezit, m-am uitat pe pervaz şi, ce să crezi? A înflorit cactusul!” 

(Adaptare după o pildă din volumul „Dacă puterile sunt pe sfârşite”, Konstantin V. Zorin, Sophia, 2015, sursa: Ziarul Lumina)