Prietenia implică dragoste, respect şi jertfelnicie

„Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept". Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.” ( Ioan 15, 17-27; 16, 1-2)

Numim acest pasaj evanghelic „cuvântarea de despărţire“ a Domnului Iisus Hristos. Descoperim aici grija pe care Bunul Păstor o poartă pentru turma Sa. Domnul Hristos Se prezintă pe Sine ca fiind viţa cea adevărată, iar fiecare urmaş al Său se aseamănă cu o mlădiţă de viţă-de-vie. Există un raport de filiaţie între Fiul lui Dumnezeu şi cei care-I păzesc poruncile. Domnul Hristos îi numeşte pe ucenicii Săi prieteni, adică ei sunt într-o relaţie de comuniune desăvârşită şi au aceleaşi idealuri şi preocupări. Prietenia la care face referire Domnul Hristos nu este o simplă trăire de moment, ci implică dragoste, respect şi jertfelnicie în numele lui Dumnezeu. Spre deosebire de preceptele Legii vechi, Domnul Hristos ne spune: „Să vă iubiţi unul pe altul”. Cel botezat în numele Sfintei Treimi este şi fiu, şi urmaş, şi prieten al lui Hristos, dar şi frate, şi prieten cu fiecare semen. Domnul Hristos este Cel care ne numeşte prietenii Săi. Oare suntem vrednici de o asemenea onoare?

(Pr. Dumitru Păduraru)