Astăzi începe Postul Mare, premergător Sărbătorii „Învierea Domnului”

Astăzi, 14 martie, începe Postul Mare, premergător Sărbătorii „Învierea Domnului” (1 Mai), perioadă de înfrânare, de renunţare, de rugăciune şi milostenie mai multă. Unii se nevoiesc tot postul, alţii mai puţin. De ce? A devenit mai greu de dus acest post? Sau nu mai sunt oameni evlavioşi şi cu frică de Dumnezeu? „Dă-i postului două aripi ca să zboare la Dumnezeu, rugăciunea şi milostenia!“, spuneau Părinţii Bisericii. „Creştinii postesc pentru că este una dintre puţinele jertfe pe care le putem aduce lui Dumnezeu. Din îndemnul Părinţilor Bisericii: «Dă-i postului două aripi ca să zboare la Dumnezeu, rugăciunea şi milostenia!».

Judecarea aproapelui, cel mai grav păcat din post

Postul alimentelor trebuie însoţit cu cel al simţurilor, mai ales cu negrăirea de rău. Unul dintre cele mai grave păcate pe care îl săvârşim în timpul postului este judecarea aproapelui. Mântuitorul a spus: «Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!». A judeca aproapele înseamnă a-i vedea greşelile, a vedea întunericul din el, a vedea paiul din ochiul lui şi a ignora propria bârnă. Cum a spus Mântuitorul, noi de multe ori strecurăm ţânţarul şi înghiţim cămila. Părintele duhovnic sfătuieşte ca faptele să întărească postul: „Fapta bună este una dintre poruncile Bisericii, dacă nu o practicăm, intrăm în categoria celor care cinstesc numai cu buzele, iar cu inima rămânem departe de El. Din faptele noastre ne arătăm credinţa. Postul e recomandat de Biserică, în măsura în care se poate ţine, unit cu faptele bune“. Totdeauna „să însoţim postul de alimente cu renunţări şi mai ales cu postul din adânc de suflet; şi dacă postul este doar o formalitate, nu-i cu adevărat post. Postul trebuie simţit, nu ţinut din obligaţie, ci din iubire. Să nu avem un comportament de sclav, de slugă, ci de prieten, de fiu“, a spus părintele Timotei Aioanei.

„Singura miză care contează este frumuseţea interioară“

Postul prevăzut de tradiţia Bisericii ţine de ritmul vieţii, crede Costion Niculescu, cercetător ştiinţific principal la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Viaţa înseamnă ritm: bătăile inimii, respiraţia, anotimpurile, iar mâncarea de post ţine tot de această ritmare foarte fin gândită în Biserică. „Dacă am număra zilele de post, am constata că sunt la număr aproximativ egale cu celelalte. Biserica face în aşa fel ca ritmurile să fie rupte, ca să fii treaz, atent. Sunt posturi mai mult sau mai puţin aspre. Ce frumos este că sunt săptămâni cu zile de miercuri şi vineri dezlegate sau zile de sărbătoare cu post, gen Înălţarea Sfintei Cruci, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. E atâta frumuseţe în toată această rânduială a Bisericii“, a spus Costion Nicolescu, amintind şi de cuvintele teologului grec, Cristos Yannaras, care spunea că prin post suntem „într-un ritm, într-un duh cu Biserica, cu fraţii noştri“.

Despre oamenii care fac exerciţii, mănâncă vegetarian, Costion Nicolescu spune că acest regim îi ajută fizic, dar spiritual nu, lipseşte gândul către Dumnezeu şi însoţirea cu Hristos. „Fac gimnastică, nu mănâncă, diete, eforturi care se aseamănă cu cele ascetice, până la un punct, dar în numele frumuseţii şi al sănătăţii. Când e vorba de frumuseţea duhovnicească, spirituală, lucrurile sunt şi mai tari. Singura miză care contează este frumuseţea interioară, frumuseţea relaţiei tale cu Dumnezeu şi forţa ei, atunci poate că oamenii ar percepe altfel postul“.

„Masa, felul de a mânca, este poate cel mai intim mod de contact cu Dumnezeu“

Dacă până la vârsta de 24 de ani nu prea a postit, a urmat o perioadă „când eram mai tare în credinţă, încercam să ţin postul mai aproape de rânduiala dată în pravilă. Adică să ţin cont şi de ulei. Posturile mi se păreau la început mai lungi şi mă consideram foarte viteaz, însă cu timpul mi s-au părut scurte. Acum îmi vine uşor să îl ţin, dar nu-i un merit, altora le vine foarte greu. Ceea ce este minunat, în primele zile ale Postului Mare, când încerci să mănânci mai puţin, este faptul că se întâmplă cu tine ceva, cunoşti despre tine anumite amănunte, pe care nu le bănuiai. Vine postul, ispitele cresc. Noi citim foarte mult despre marii postitori ai istoriei Bisericii, dar altfel trăieşti experienţa ta. Ne bucurăm că începe postul. Omul, când intră în rânduiala aceasta, simte o purificare, precum zăpada care transformă totul în alb. E o bucurie a creştinului trăitor intrat în ritmul Bisericii“, s-a destăinuit Costion Nicolescu.

La oraş se ţine post mai uşor. În supermarketuri au apărut raioane cu produse de post, diferite patiserii cu mâncăruri de post, a observat Nicolescu, care a întâlnit oameni postitori la care nu s-ar fi aşteptat. „Cred că sunt mai mulţi care postesc decât cei care merg regulat la biserică“. Legătura între om şi Dumnezeu se face şi se menţine prin hrană şi modul de a te hrăni, ajungând până la hrana euharistică. „Când mănânci trebuie să te bucuri şi să mulţumeşti, dar nici ca bucuria ta să cadă într-o plăcere pătimaşă. Masa, felul de a mânca, este poate cel mai intim mod de contact cu Dumnezeu, fie că o luăm în sens spiritual, «hrana prin cuvinte», fie în sensul hranei materiale“.

Consideră că postul este şi abţinerea de la ceea ce ne place foarte mult. Efortul ar fi mai mare. „Noi ne-am obişnuit să ne îmbuibăm şi în post, găsim mâncăruri care ne satisfac toate plăcerile şi le folosim din plin, cu cantitate şi rafinament. Alta e când ajungi la ceva extraordinar, cum e sărbătoarea, după ce ai urmat un drum, te-ai străduit, şi alta e să te paraşuteze cineva direct acolo; altfel trăieşti, simţi, totul capătă o frumuseţe, o mireasmă aparte“, ne-a mai spus Costion Nicolescu, care este şi doctor în teologie. (Diac. George Aniculoaie, Sursa: Ziarul Lumina)