Îngerii se roagă pentru noi. Dar noi, ne rugăm pentru noi înşine?

Îngerii se roagă pentru noi. Dar noi, ne rugăm pentru noi înşine?

Din fericire, în rugăciunea noastră nu intervin numai demonii cei vicleni şi plini de ură faţă de om, care vor să-i distrugă roada rugăciunii. Intervin şi Sfinţii Îngeri, care lucrează îndemnaţi de iubire şi de dorinţa de a-l ajuta pe nevoitor să aibă o legătură adevărată şi deplină cu Domnul. Ne îndeamnă cu bucurie şi ne însoţesc la lucrarea rugăciunii, cunoscând bucuriile duhovniceşti pe care această le împărtăşeşte. Şi ei fac acelaşi lucru și, find plini de iubire pentru fraţii lor, oamenii, vor ca şi ei să facă la fel. Încă se şi roagă pentru noi, oamenii.

Cât de mare trebuie să fie întristarea lor atunci când în timp ce ei se nevoiesc cu atâta căldură pentru binele nostru, noi totuşi nu vrem să ne rugăm nici pentru noi înşine, dispreţuindu-le lucrarea şi slujirea sfântă pe care ne-o fac! Dar aceasta nu-i o simplă neglijare a unei lucrări sau îndatoriri oarecare. Nu este doar înşelarea unor aşteptări sfinte pe care le au cetele îngereşti de la noi, ci e tocmai o autopredare în mâinile demonilor. Când nu ne rugăm, petrecem cu demonii şi comunicăm cu ei. Adică este cu neputinţă să evităm comunicarea cu fiinţele din jurul nostru.

(Arhimandrit Evsevios Vitti, Sfântul Nil Ascetul, despre rugăciune, pp. 158-159, sursa: Doxologia.ro)