Sorcovitul şi Pluguşorul nu le găsim în alte culturi. Pluguşorul este un text prin intermediul căruia comunitatea este expiată, grâul chinuit preia păcatele omului. „Totodată, cred că ar trebui menţionat umblatul cu capra. De obicei, capra însoţea cetele de colindători, nu se regăsea în perioada Anului Nou. Acest obicei s-a răspândit în perioada ultimilor 50 de ani“, adaugă Sabina Ispas.
Şi continuă: „Întreaga perioadă a sărbătorilor de iarnă se bazează pe ceea ce am putea numi desfăşurarea unui sistem dramatic. Colindatul este o dramă liturgică, la fel ca şi mersul cu steaua, dar şi semănatul şi pluguşorul iarăşi sunt o desfăşurare dramatică. Şi ce se întâmplă de Bobotează este o desfăşurare dramatică. Deci, ne aflăm în faţa unei structuri dramatice prin gesturile tuturor celor implicaţi, de obicei bărbaţi, care deţin autoritatea, ei sunt sacrificatori, ei sunt oficianţii. Femeile aveau alte tipuri de sarcini. În decursul celor 12 zile se consumă aceste acte dramatice, în spaţiul şi timpul sacre.“
Masa tradiţională simboliza sacrificiul
Cât priveşte masa tradiţională închinată sărbătorii, binevenită după perioada postului, cercetătorul Sabina Ispas spune că era momentul în care se consumau preparatele porcului, ale animalului sacrificat. Alături se găsea colacul, o altă formă a sacrificiului, de data asta hristic, şi vinul.
În centru stau ramura verde, garanţia învierii. Ramura verde o găsim şi în ipostaza pomului raiului, care apare în textul de colind, vegetalul care asigură viaţa după moarte. De asemenea, pe masă se puneau paie. Pentru că acel colac care se punea pe masă se presupunea a fi trupul lui Iisus, paiele întruchipau ieslea. Lângă toate acestea se mai punea grâu încolţit sau crenguţele înflorite, aduse în casă de ziua Sfântului Andrei şi se aprindea focul.
Bradul cu lumânări, pom al vieţii
Bradul, aşa cum dovedesc sursele documentare, a apărut în a doua jumătate a secolului al IX-lea, probabil pe filiera legăturilor cu lumea germanică. Bradul, în tradiţia noastră, era legat de momentele importante ale vieţii - naştere, căsătorie, moarte. Pe scurt, bradul simboliza ideea de pom al vieţii. Este interesant că în unele părţi ale lumii germanice, podoabele de pom nu erau chiar întâmplătoare. Se puneau mere, nuci, corabia, care simboliza biserica, crucea, îngeraşii, lumânările.
Cât priveşte sărbătoarea Crăciunului de astăzi, Sabina Ispas conchide: „Nu este numai marketing, ci şi o regândire a locului omului în Univers. Se merge pe existenţa eminamente seculară, în acelaşi loc. În acelaşi loc nu pot exista deodată şi sacru şi profan. Este o schimbare de mentalitate şi de raport între om şi divinitate. Astăzi, sărbătoarea s-a transformat în serbare, mai mult din raţiuni de destindere, şi nu pentru că sărbătoarea în sine înseamnă ceva pentru om. Sărbătoarea Crăciunului este una dintre ofertele pe care Dumnezeu le face omului. Individul o acceptă sau nu acceptă. De el depinde“. (www.ziarullumina.ro)