Astăzi este Sfântul Spiridon

În fiecare an, pe 12 decembrie, biserica noastră creştin-ortodoxă îl sărbătoreşte pe Sfântul Spiridon, cel numit şi "factor de minuni".

Sfântul Spiridon s-a născut în Aski, Cipru, în jurul anului 270, şi a fost păstor de oi. Numele său provine de la cuvântul "spiris" care, în limba greacă, înseamnă "coşuleţ", ca urmare a smereniei sale de a purta pe cap o scufie din papură, în locul mitrei episcopale. După moartea soţiei sale, alege să ducă o viaţă ascetică, ajungând episop al Trimitundei, o cetate din apropierea oraşului Pafos.

Sfântul Spiridon a murit în anul 348 d.Hr, la vârsta de 78 de ani şi a fost îngropat în Biserica "Sfinţilor Apostoli" din Trimitunda. Când saracinii au cucerit cetatea, ciprioţii au decis să mute trupul Sfântului Spiridon la Constantinopol, ocazie cu care s-a descoperit că a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul neputrezirii. Moaştele sale au fost mutate în Şerbia, în anul 1453, iar la scurt timp au fost aduse în Grecia, în insula Corfu, unde se găsesc şi astăzi.

Datorită minunilor făcute în timpul vieţii, Sfântul Spiridon este considerat ocrotitorul spitalelor şi al celor bolnavi, de aceea multe spitale chiar îi poartă numele. Cu puterea credinţei sale, Sfântul Spiridon l-a vindecat, de o boală fără leac, doar atingându-l, pe Constantius, fiul lui Constantin cel Mare. Pe fiica sa, Irina, a înviat-o din morţi ca să afle unde pusese aceasta un vas de mare preţ al unei femei care i-l dăduse spre păstrare. Unui deacon, Sfântul Spiridon i-a redat puterea de a vorbi.

O altă minune s-ar fi petrecut atunci când Sfântul a fost întrebat de nişte păgâni cum crede el în Dumnezeu, Fiul şi Sfântul Duh, ca fiind tot una şi aceeaşi fiinţă nedespărţită. Atunci, Sfântul a luat în mână o cărămidă, a strâns-o cu putere şi, din partea de sus a ieşit fum, din partea de jos a curs apă, iar pământul i-a rămas în mână. După cum cărămidă e făcută din foc, apă şi pământ care alcătuiesc unul şi acelaşi lucru, aşa şi Dumnezeu e arătat prin cele trei feţe ale sale.

Altă dată, mergând Sfântul Spiridon la un drum lung, într-o căruţă trasă de doi cai, unul roib şi altul alb, se întâmplă să-i iasă-n cale nişte hoţi care au tăiat capetele cailor. Atunci, ca să-l îmbărbăteze pe colegul cu care mergea împreună la drum, Şanţul a pus în grabă capul calului alb la calul roib şi capul calului roib la calul alb, plecând mai departe. Se crede că de atunci ar fi caii tărcaţi.

Mulţi credincioşi respectă această zi de sărbătoare deoarece în popor există credinţa că pe săraci îi îmbogăţeşte şi pe cei bolnavi îi vindecă. De Sfântul Spiridon, în biserici se face agheazma care-i fereşte pe oameni de boli primejdioase. La Sfântul Spiridon, credincioşii duc colac la biserică. 

(http://www.ziare.com/)