Astăzi se pomeneşte Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare

Cuviosul Eftimie cel Mare s-a născut în oraşul Meletina (azi Malatia) de la graniţa dintre Capadocia şi Armenia Mică, din părinţi creştini bogaţi, pe nume Pavel şi Dionisia. Dumnezeu le-a dăruit copilul în urma multor rugăciuni către bunul biruitor mucenic Polieuct, cel ce primise cununa muceniciei în acel oraş. Copilul a reprezentat bucuria bătrâneţilor lor, de aceea l-au numit Eftimie, care se traduce prin "veselie". La câţiva ani de la naşterea băiatului, binecredinciosul Pavel s-a mutat la Domnul. Văduva Dionisia l-a încredinţat episcopului Otrie al Meletiei spre învăţătură şi purtare de grijă, ea intrând în rândul diaconiţelor oraşului. Eftimie a fost hirotonit la timpul potrivit de către episcopul Otrie, care l-a făcut şi exarh al mănăstirilor din eparhie. După o călătorie efectuată în anul 406 în Palestina, unde s-a închinat la Locurile Sfinte, Eftimie s-a aşezat într-o chilie din apropierea Mănăstirii Faran, la aproximativ 7 kilometri răsărit de Ierusalim, în drum spre Ierihon. Cuviosul Eftimie se hrănea din lucrul mâinilor sale, împletind coşuri. În anul 411, alături de Cuviosul Teoctist Pustnicul, Cuviosul Eftimie s-a aşezat într-o peşteră de la marginea Ierihonului, într-un loc stâncos stăpânit atunci de un om bogat, pe nume Lazariul.

Umblând cu turmele, păstorii acestui om au descoperit peştera celor doi ostenitori, Eftimie şi Teoctist. Vestea s-a răspândit repede prin toate satele din jur şi în scurt timp au început să vină la ei nu numai oamenii din popor pentru rugăciuni şi folos sufletesc, ci şi ucenici care doreau să primească sfaturi şi învăţături duhovniceşti. Înmulţindu-se numărul acestora, Cuvioşii Eftimie şi Teoctist au trebuit să înfiinţeze acolo o mănăstire. Din peşteră au făcut biserică. Cuviosul Eftimie nu a vrut să rămână stareţ al acelei mănăstiri, ci dorindu-şi viaţa sihăstrească, s-a retras într-o peşteră din apropiere. Monahii veneau la el sâmbăta şi duminica pentru a-i asculta cuvântul. Binecuvântarea lui Dumnezeu s-a pogorât peste el, Eftimie primind darul săvârşirii minunilor, al tămăduirilor şi al înainte-vederii. Între alte daruri primite de la Dumnezeu de Sfântul Eftimie a fost şi acela de a-şi cunoaşte propriul sfârşit. Astfel, prevestindu-şi moartea, precum şi pe a ucenicului său Domeţian la şapte zile după moartea sa, Sfântul Cuvios Eftimie a trecut la Domnul la 20 ianuarie 473, fiind în vârstă de 97 de ani. După şapte zile s-a mutat către Domnul şi Domeţian, ucenicul sfântului, aşa cum îi proorocise, şi a fost îngropat lângă mormântul părintelui său, unde se făceau multe minuni spre slava lui Dumnezeu.

Sfinţii Mucenici Vas şi Eusebiu

Aceşti sfinţi mucenici au pătimit în timpul împăratului Diocleţian (284-305). Erau senatori şi oameni bogaţi. Au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos şi au primit Sfântul Botez. Fiind de faţă în Nicomidia în momentul când episcopul Teopempt a pătimit şi mărturisind şi ei că sunt creştini, au fost supuşi supliciilor împreună cu cinci slujitori ai lor, primind în cele din urmă cununa muceniciei.

(pr. Ciprian APETREI )