Dieta - de la regimul alimentar la post

Fiecărui post îi corespunde o dietă (gr. diaita) specifică. În principiu, dieta din post este vegetariană, perioadele mai lungi cuprinzând şi zile de dezlegare la vin, untdelemn, peşte şi la prepararea termică a hranei. Principiul este asumat într-o manieră personală, sub îndrumarea duhovnicului care ţine cont de posibilităţile şi condiţionările fizice, psihosociale şi spirituale ale fiecăruia.

Pornind de la aspectul culinar, dieta pentru postit se justifică existenţial, după cum o arată şi rugăciunea citită cu prilejul fiecărui interval alocat înfrânării: „Dumnezeul nostru, Care mai înainte ai rânduit prin Legea cea veche şi cea nouă aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit acum să ajungem; de la Tine cerem şi Ţie ne rugăm, întăreşte-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim într-însele cu sârguinţă, spre slava numelui Tău celui sfânt şi spre iertarea păcatelor noastre, pentru omorârea patimilor şi stârpirea a tot păcatul, pentru ca prin pocăinţă împreună cu Tine răstignindu-ne şi îngropându-ne, să ne sculăm din faptele cele moarte şi să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta în toate zilele noastre“. Recunoscând în Dumnezeu pe Cel care rânduieşte postul şi chemându-L în ajutor pentru a ne susţine în efortul ascetic presupus de acesta, se (re)descoperă şi se afirmă motivaţia şi sensul înfrânării. De altfel, etimologic vorbind, termenul grecesc diaita se traduce prin „mod de viaţă“. Modul în care este alocată şi consumată mâncarea este definitoriu pentru parcursul tropic.

Această evidenţă a devenit un slogan de marketing în industria produselor „de slăbit“, care se adresează mai ales celor afectaţi de mâncatul în exces (hiperfagie) şi de multitudinea maladiilor cronice moderne (patologii preponderent cardiovasculare, metabolice şi hepatice) generate de o nutriţie iraţională, specifică unei majorităţi din ce în ce mai largi din societăţile de consum. Principalele produse sunt dietele de diferite tipuri (după culturile din care provin şi cei care le-au alcătuit/patentat sau după natura alimentaţiei propuse) a căror reuşită depinde de adoptarea unui nou mod de viaţă. Dieta trebuie însoţită de o gândire pozitivă şi de exerciţii fizice (stresul, chiar depresia şi sedentarismul sunt cauze principale ale hiperfagiei şi ale obezităţii).

Din nefericire, statisticile arată că beneficiarii acestor produse reuşesc să scadă în greutate într-un procent mult prea redus. În foarte scurt timp, cei mai mulţi revin la greutatea iniţială sau chiar o depăşesc. Eşecul acestora asigură sau suplimentează clientela „producătorilor/comercianţilor de diete“.

Preocuparea contemporană pentru remedierea derapajelor în nutriţie prin intermediul dietelor poate face loc învăţăturii ascetice despre mâncat şi postit. Disponibilitatea de a asuma un mod de viaţă organizat în jurul unui regim alimentar, deci a unor restricţii în nutriţie, poate fi fructificată eclesial prin recursul la o dietă mântuitoare: postul. O preocupare prioritar estetică provoacă adesea transformări radicale în meniul zilnic pentru foarte mulţi dintre contemporani, fiind fără îndoială frivolă. Însă cel implicat se situează foarte aproape de exigenţele Bisericii în ale postirii. Concret, diferă motivarea, de calitatea acesteia depinzând în cele din urmă rezultatul dietei.

Psihologia sugerează vindecarea de hiperfagie şi de efectele sale estetico-medicale printr-o repliere pe sinele celui aflat la dietă. Este un proces al introspecţiei care vizează, aproape independent de factura patologiei, identificarea traumelor infantile şi eliberarea de cumulul de complexe care conduc la nevoia de refulare prin mâncatul fără măsură. De aici inconsistenţa motivaţională pentru orice dietă şi eşecul aproape fără excepţie, după statistici.

Postul, în schimb, presupune stăpânirea de sine prin conlucrarea cu Hristos, schimbarea modului de a gândi şi de a fi sau aprofundarea acestei schimbări ce leagă tainic efortul ascetic de jertfa Mântuitorului, pentru ca, prin biruinţa asupra ispitelor şi vindecarea de patimi, existenţa cotidiană să devină un răstimp al trecerii de la moartea păcatului la viaţa trăită după voia divină. Este o experienţă personală derulată întru comuniunea cu Dumnezeu, prin rugăciune, şi cu aproapele, prin milostenie. Pocăinţa despre care vorbeşte rugăciunea de mai sus arată că înfrânarea este o lucrare de întoarcere la Dumnezeu. Regula alimentară este mijlocul sau cadrul ascetic concret al regăsirii lui Dumnezeu ca unic dătător al celor de trebuinţă vieţii, prin transformarea foamei din sentiment al lipsei de mâncare în nevoia vitală de Dumnezeu. Voinţa puternică necesară pentru abţinerea de la mâncare şi practica metaniilor se manifestă ca un semn al întâlnirii şi împreună-lucrării cu Dumnezeu.

Derulat în sens doxologic, postul este dieta mântuitoare pentru om, umanitate şi cosmos, deopotrivă. Postind, omul îşi recapătă echilibrul în integralitatea sa (trup şi suflet) de fiinţă personală, liberă şi responsabilă faţă de semeni şi întreaga creaţie, prin raportarea la mâncare ca la un dar divin pentru hrănirea mistică a relaţiilor interumane şi a umanităţii cu Dumnezeu.

(Pr. Nicolae-Cristian Câdă)