Asumarea Crucii - calea mântuirii în Hristos

„Zis-a Domnul: cel care voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; dar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi va pierde sufletul său? Sau ce ar putea să dea omul în schimb, pentru sufletul său? Iar cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni în slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri. Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii, din cei care stau aici, care nu vor gusta moarte, până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind cu putere” (Marcu 8, 34-38; 9, 1)

În Evanghelia Duminicii după Înălţarea Sfintei Cruci Mântuitorul Iisus Hristos face referinţă la cruce zicând: 'De voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie' (Mc. 8, 34). Apoi, explică spunând: 'cine voieşte să-şi salveze sufletul său îl va pierde, iar cel ce îl pierde pentru Mine şi pentru Evanghelie, spune Mântuitorul Iisus Hristos, acela îl va mântui' (Mc. 8, 35). Iar apoi întreabă: 'Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi va pierde sufletul său? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?' (Mc.8, 36-37).

Evanghelia acestei duminici conţine o mulţime de învăţături care se referă la scopul vieţii noastre pe pământ. Mântuitorul Hristos ne învaţă că grija cea dintâi pe care trebuie să o aibă omul în viaţa pământească este mântuirea sufletului, care este mai de preţ decât orice bun trecător din lumea aceasta.

În acest înţeles, Evanghelia ne arată taina mântuirii ca fiind asumare a crucii din viaţa personală, lepădare de sine şi urmare a lui Hristos.

Dumnezeu respectă libertatea omului

Hristos Domnul cheamă sau invită la mântuire pe toţi oamenii, dar nu forţează pe nimeni să-L urmeze, deoarece respectă libertatea omului. De aceea, El zice: 'De voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie' (Mc. 8, 34). Dumnezeu doreşte ca omul să răspundă chemării la mântuire în mod liber, pentru că mântuirea înseamnă iubire faţă de Dumnezeu şi iubire faţă de aproapele exprimată în mod liber. Prin urmare, noi putem să ascultăm de Dumnezeu sau să fim nepăsători, să-L căutăm sau să-L ignorăm, chiar afirmând că El nu există ori că cerul şi pământul ar fi doar rezultatul întâmplării sau al hazardului, nu creaţia lui Dumnezeu. Ca atare, folosim aerul creat de Dumnezeu, apa creată de Dumnezeu, ne încălzim de la soarele creat de Dumnezeu şi ne hrănim din roadele pământului creat de Dumnezeu, în totală necunoaştere sau uitare de Dumnezeu. Trăim doar biologic, fără nici un orizont teologic. Deci libertatea omului este atât de mare, că deşi el trăieşte în creaţia lui Dumnezeu, totuşi omul se poate comporta ca şi când Dumnezeu nu ar exista. Cu alte cuvinte, omul poate răspunde la iubirea Lui sau o poate refuza, poate dobândi mântuirea sau poate pierde mântuirea, se poate uni cu Dumnezeu sau se poate despărţi de El.

(† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)