Soborul Sfinţilor 12 Apostoli

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi, 30 iunie, pe cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos: Petru, Iacov al lui Zevedeu, Ioan, Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov al lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul şi Matia (care a fost ales în locul lui Iuda), dar şi pe Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ.

Sfinţii Apostoli şi-au împlinit misiunea în lume cu toată râvna şi au împodobit-o cu mucenicia, urmând exemplul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, Petru şi Andrei au fost răstigniţi, Petru la Roma, iar Andrei în Ahaia. De asemenea, Filip a fost răstignit pe cruce în Frigia, precum şi Bartolomeu în Armenia, Iuda Tadeu la baza Muntelui Ararat şi Simon Zelotul în Persia. Toma a fost străpuns cu suliţele în India, Iacov "fratele Domnului", a fost aruncat de pe platforma templului din Ierusalim, iar Matia a fost omorât cu pietre în Etiopia. Doar Sfântul Ioan Evanghelistul a trecut la Domnul cu pace în oraşul Efes.

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ

A trăit în secolul al XIV-lea, neexistând informaţii sigure cu privire la anul naşterii sau al trecerii la cele veşnice al Sfântului Ghelasie de la Râmeţ. Singura însemnare care există este cea de pe peretele care desparte naosul de pronaosul bisericii de la Mănăstirea Râmeţ (din judeţul Alba): "Scris-am eu mult greşitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crişul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, în zilele regelui Ludovic". Astfel, observăm că Sfântul Ghelasie nu a fost doar stareţ al Mănăstirii Râmeţ, ci şi arhiepiscop al Transilvaniei. Această inscripţie ne arată că la acea vreme viaţa religioasă era organizată, fiind şi prima menţiune a unui întâistătător ortodox al Transilvaniei în istoria Bisericii noastre.

Încă din tinereţe, Cuviosul Ghelasie a căutat liniştea sihăstriei, petrecându-şi mulţi ani ca sihastru pe valea pârâului Râmeţ din Munţii Apuseni, unde a dobândit darul facerii de minuni, având o viaţă duhovnicească smerită. După o perioadă de timp, la insistenţele părinţilor, a acceptat să fie conducătorul spiritual al Mănăstirii Râmeţ. Tradiţia locului spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici, însă a fost şi părintele duhovnicesc al sihaştrilor din Munţii Râmeţ.

Moartea lui a avut loc în chip minunat: într-o zi, pe când Cuviosul Ghelasie se ducea la una dintre fâneţele mănăstirii ce se afla în localitatea Hopagi, a observat că din cauza căldurii şi a lipsei de apă, călugării care s-au dus acolo ca să cosească fânul au început să cârtească. Atunci, egumenul Ghelasie s-a rugat lui Dumnezeu şi făcând de trei ori semnul crucii cu toiagul, şi lovind cu el în pământ, a ieşit apă. Acest izvor a fost numit Fântâna Vlădicii, iar până astăzi credincioşii din împrejurimi au mare credinţă în această apă, pe care o beau cu multă evlavie. Coborând de la Hopagi spre mănăstire a murit călare pe asin, care s-a oprit în faţa bisericii (copita asinului a rămas imprimată în piatra care astăzi se află în muzeul mănăstirii), iar în momentul în care a trecut la Domnul, clopotele a şapte biserici din împrejurimi au sunat singure. A fost îngropat lângă biserica veche a Mănăstirii Râmeţ, iar, cu timpul, locul mormântului său s-a pierdut. Însă, Dumnezeu care poartă de grijă aleşilor săi a descoperit oamenilor moaştele Sfântului Ghelasie. Călugării au observat că deasupra mormântului iarna se topea întotdeauna zăpada, iar vara nu era rouă şi de aceea s-au hotărât să dezgroape osemintele şi să le aşeze în biserică într-o raclă de lemn. La moaştele Sfântului Ierarh Ghelasie mulţi bolnavi îşi găsesc vindecarea. Trecerea cuviosului în rândul sfinţilor s-a petrecut pe data de 29 iunie 1992, hotărându-se ca data sa de prăznuire anuală să fie 30 iunie.

(Ziarul Lumina)