Boala ne ajută să vedem unde ne găsim pe drumul vieţii

Grija faţă de cei suferinzi a fost practicată în mod constant de Biserică, scriitorii bisericeşti oferindu-ne nenumărate dovezi în acest sens. Mărturiile Sfinţilor Părinţi au rămas grăitoare peste timp pentru necesitatea şi rostul acestei nobile şi binecuvântate preocupări pentru mântuirea în Hristos.

De fiecare dată, atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, în slujbele rânduite pentru tămăduire, prezenţa untdelemnului este indispensabilă. În Evhologhionul lui Serapion, de pildă, se găsesc două rugăciuni în care cerem de la Dumnezeu să dăruiască untdelemnului „putere vindecătoare ca prin gustarea şi ungerea cu el să înlăture (de la bolnav) orice temperatură şi orice lucrare a celui rău şi orice boală şi să se facă leac vindecător şi împărtăşirea din acest untdelemn să se facă mijloc de întărire“. Pe de altă parte, ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl: „să trimită peste untdelemn putere vindecătoare ca să fie celor ce se vor unge spre îndepărtarea a toată boala şi a toată slăbiciunea leac de alungare a oricărei puteri diavoleşti, spre alungarea oricărui duh viclean, spre alungarea oricărei temperaturi şi friguri şi a oricărei slăbiciuni, spre buna bucurie şi iertarea păcatelor, spre viaţă şi mântuire, spre sănătatea şi desăvârşirea sufletului, a trupului şi a duhului, spre întărirea desăvârşită“.

Boala, „o lecţie de la Dumnezeu“

Origen, vorbind despre darul preoţilor de a ierta păcatele, citează cuvintele Sfântului Iacob privind Taina Maslului, pe care le consideră drept argument autoritativ. La rândul său, Sfântul Ioan Gură de Aur scoate în evidenţă nobleţea misiunii preoţilor care au puterea să renască creştinii la viaţa cea adevărată, iertând păcatele. Încă un exemplu despre însemnătatea rugăciunii la vreme de boală este relatarea Sfântului Grigorie de Nazianz despre boala tatălui său. „Pe toată durata bolii era copleşit de dureri. Singura lui uşurare era Dumnezeiasca Liturghie, în timpul căreia durerea înceta.“

Boala ne ajută să vedem unde ne găsim pe drumul vieţii. „E o lecţie de la Dumnezeu, fiindu-ne de ajutor în sporirea noastră dacă o primim cu mulţumire de la El“, spune Sfântul Varsanufie. De boală nu te poţi folosi ca de o scuză, pentru a te odihni în urma eforturilor duhovniceşti. Poate că unii ar putea crede că boala şi neputinţa trupească împiedică lucrarea de desăvârşire, deoarece nu mai poţi lucra, nici realiza ceva cu propriile mâini. Cu toate acestea, „boala nu este o piedică“, spune Sfântul Ambrozie al Mediolanului.

Tâlcuind parabola despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „De vin peste noi pedepse (necazuri), să mulţumim lui Dumnezeu prin căinţă, prin zdrobirea inimii şi prin deasă mărturisire. Iar dacă am făcut vreun păcat în viaţa aceasta, să-l ispăşim, ştergând întinăciunea cu toată râvna sufletului nostru“.

(Pr. Adrian PÂRVU)