Sf. Cuv. Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul

Sfântul Cuvios Pavel Tebeul (227-341) era din Egipt, din Tebaida de Sus, din părinţi cu multă avuţie. A studiat înţelepciunea vremii şi Sfintele Scripturi. Începând împăratul Deciu (249-251) prigoana creştinilor, soţul surorii Sfântului Pavel, voind să ia partea lui de avere, a spus dregătorului că este creştin. Sfântul a fost nevoit astfel să fugă în munţi la numai 20 de ani. Petrecând multă vreme şi povăţuit fiind de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume. A trăit într-o peşteră, biruind patimile prin nevoinţă, cunoscând pacea nepătimirii şi bucuriile vieţii de rugăciune. A fost hrănit o vreme, ca şi Ilie, de un corb care-i aducea în fiecare zi o jumătate de pâine. A îmblânzit şi leii, care-i slujeau şi care l-au şi îngropat. A murit la 113 ani. Pe Sfântul Pavel Tebeul, care este primul pustnic cunoscut al creştinătăţii, l-a găsit Sfântul Antonie cel Mare adormit întru Domnul în genunchi şi cu mâinile ridicate la cer în rugăciune.

Astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Ioan Colibaşul, care a fost călugăr în mănăstirea achimiţilor sau neadormiţilor. Dar făcându-i-se dor de părinţi, s-a îmbrăcat în zdrenţe şi a locuit într-o colibă aproape de casa părinţilor. Li s-a descoperit înainte de a pleca la Domnul.

(Sursa: Ziarul Lumina)