Fără spovedanie, nu e bine să se împărtăşească nimeni

Fără spovedanie, nu e bine să se împărtăşească nimeni. Cineva care nu ştie că trebuie să se spovedească şi ajunge totuşi să se împărtăşească nu cred că are o vină prea mare, pentru că a făcut-o din neştiinţă. Se mai întâmplă şi pe la noi la mănăstire… De exemplu, şi la mine a venit cineva după slujbă, la spovedit, zicând: „Părinte, m-a trimis la dumneavoastră soţia, care mi-a zis că de ce m-am împărtăşit, că doar nu m-am spovedit…“ El n-a ştiut că trebuie să se spovedească şi n-a ştiut nici ce face când s-a împărtăşit. Şi atunci, fiind ceva din neştiinţă, nu poate fi considerat păcat, ci o greşeală, deci va trebui să găsim modalitatea să-l îndrumăm să se spovedească. Şi altă dată, dacă va vrea să se împărtăşească, întâi să se spovedească.

Dacă nu îndeplineşte canonul dat la spovedanie, omul e vinovat, dar există şi situaţia în care omul nu poate să-şi împlinească canonul. De pildă, au venit la mine la spovedit nişte femei care primiseră drept canon la spovedanie să mănânce lunea, miercurea şi vinerea fără ulei. Primiseră acest canon pentru că au mâncat de dulce în post, nu ştiu când… Dar ce se întâmplă: cel care le-a dat canonul ăsta poate că n-a săpat niciodată la cucuruz, să vadă cum e cum sapi fără să te hrăneşti; „Zamă mânci, zamă poţi“, cum zicem noi prin Ardeal. Deci, femeile au încercat să facă ce li s-a spus şi n-au putut. Şi au venit la mine şi mi-au zis: „Părinte, ce să facem, că nu ne putem săpa cucuruzul în condiţiile astea?“ Şi bineînţeles că am fost mai larg… şi le-am spus: „Mâncaţi cu ulei, dar mâncaţi de post. După aceea, vă vine puterea şi să vă săpaţi cucuruzul.“ Aşadar, aşa stau lucrurile referitor la canon: pot să fie şi canoane pe care nu le poţi împlini; n-ai condiţiile, n-ai puterea să le poţi împlini. Şi depinde şi cine îţi dă canonul şi ce canon îţi dă. Pentru că dacă îţi dă canoane pe care nici el nu le-ar putea face, atunci înseamnă că sunt mai presus de puterile tale.

(Duhovnici români în dialog cu tinerii, arhim. Teofil PĂRĂIAN)