Astăzi este sărbătorit Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca (sec. I) este sărbătorit pe 18 octombrie. Era de originar din Antiohia Siriei, oraş zidit pe la anul 300 î.Hr. de Seleucus Nicator în amintirea tatălui său Antiohus. Sfântul Apostol şi Evanghelis Luca s-a născut într-o familie păgână. Numele de Luca este o prescurtare de la Lucanus, Lucianus sau Lucilius. Înainte de a primit sfântul botez a fost prozelit iudeu, lucru care reiese şi din mulţimea cunoştinţelor sale despre obiceiurile iudaice. Cunoştea limba greacă, ebraică, egipteană şi latină; a fost doctor şi pictor. Sfântul Apostol Pavel scrie colosenilor: „Vă îmbrăţişează Luca, doctorul cel iubit” (Coloseni 4, 14). A făcut parte din cei 70 de apostoli ai Domnului (Luca 10, 1) şi în ziua Învierii se afla pe calea spre Emaus împreună cu Cleopa, când Mântuitorul s-a apropiat de ei şi le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru?”, iar ei au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în cuvânt şi în faptă .. cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri”. (Luca 24, 17-20). După răspândirea apostolilor în lume pentru propovăduire, Sfântul Luca se afla în oraşul Beoţia (Grecia), iar mai târziu îl însoţeşte pe Sfântul Apostol Pavel în a doua călătorie misionară (49-52) din Troia până în Filipi (Faptele Ap. 16, 11-12), apoi şi în a treia călătorie (53-58) din Ahaia în Asia Mică (Faptele Ap. 20, 1-16). Evanghelistul Luca a fost ucenicul cel mai apropiat al Sfântului Apostol Pavel. Chiar în timpul celor doi ani de întemniţare a acestuia în Cezareea Palestinei, Luca era cu el, iar când Pavel a fost trimis la Roma să fie judecat, a călătorit împreună şi a rămas cu el. (Faptele Ap. 27, 1-31).

Sfântul Evanghelist şi Apostol Luca a scris Evanghelia a treia şi cartea Faptele Apostolilor

Sfântul Evanghelist şi Apostol Luca a scris Evanghelia a treia şi cartea Faptele Apostolilor. Hotărârea de a scrie Evanghelia se arată în cuvintele: „Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu..” (Luca 1, 1-4). Prietenia strânsă dintre Sfântul Apostol Pavel şi ucenicul său Luca, timpul îndelungat cât au stat şi au propovăduit împreună, cuvântările şi minuniel săvârşti de Apostolul Neamurilor, toate acestea l-au ajutat pe Evanghelistul Luca să alcătuiască Evanghelia sa. Istorisirea lui dovedeşte o cultură literară mult superioară faţă de aceea a lui Matei şi Marcu. Numai el singur a scris despre cuvântul Arhanghelului Gavriil cu privire la naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 5-25); numai el a scris despre faptul ca Fecioara Maria a mers la Elisabeta după Buna Vestire (Luca 1, 26-28); despre naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 57-80); el singur ni-L arată pe Mântuitorul Iisus Hristos la vârsta de 12 ani la templu (Luca 2,42-50). Fără îndoială că toate acestea le-a aflat de la Sfânta Fecioară Maria şi totodată dovedesc deosebita preţuire de care s-a bucurat din partea Ei. Sunt taine pe care Sfânta Fecioara Maria le-a păstrat ani de-a rândul, pe care i le-a încredinţat spăre bătrâneţe ca unui ucenic vrednic de asemenea încredinţări. În ceea ce priveşte sfârşitul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, acesta şi-a încununat propovăduirea cu sfârşit mucenicesc, lucru arătat şi de martirologiul african din secolul al V-lea unde i se dă numele de mucenic şi că aceasta s-a întâmplat în Peloponez. În secolul I, Peloponezul făcea parte din provincia romană Ahaia, care cuprindea aproape întreaga Grecie de azi. În anul 357, Sfântul Artemie Duxul, cel care a fost Legatus Augusti în Egipt, a mutat, din porunca împăratului Constanţiu, moaştele Sfinţilor Apostoli Luca, Andrei şi Timotei din Ahaia, în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, unde se află îngropat şi împăratul Constantin cel Mare, ctitorul ei.

Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân

Tot astăzi sunt amintiţi în calendar Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân († 303-305) şi Sfântul Cuvios Iulian.

Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân a fost originar din oraşul Anazarab (Cilicia – Asia Mică) şi a pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timpul persecuţiei împăratului Diocleţian, din porunca guvernatorului Lysias, cel ce a ucis şi pe Sfinţii docotori fără de arginţi, Cosma şi Damian. După ce a fost supus supliciilor şi îndemnat să apostazieze de la dreapta credinţă, Sfântul Mucenic Marin cel Bătrând a suferit în cele din urmă moarte martirică.

Sfântul Cuvios Iulian

Sfântul Cuvios Iulian (sec. IV) a trăit într-o peşteră din Mesopotamia, lângă râul Eufrat şi apoi în Muntele Sinai, unde a zidit o biserică chiar pe locul unde Moise a primit poruncile lui Dumnezeu, biserică care există şi astăzi. Pentru înţelepciunea lui i se mai spune şi „Sabas”, adică „Bătrân” (în limba siriacă). În vremea persecuţiei împăratului Iulian Apostatul (361-363), Cuviosul Iulian a văzut cu duhul sfârşitul acestuia în lupta cu perşii, iar după câţiva ani, când Patriarhul Meletie al Antiohiei a fost alungat de către ereticii arieni, Sfântul Cuvios Iulian i-a înfruntat pe aceştia şi pe împăratul Valens (364-378). Sfântul Ioan Gură de Aur l-a lăudat pe Cuviosul Iulian pentru virtuţile şi darurile cu care şi-a îndrumat şi povăţuit ucenicii până la sfârşitul vieţii.

(Sursa: Basilica)