Tinerii şi Biserica (II)

5) Ce așteaptă Biserica de la tineri?

Ce se așteaptă de la tineri? Să fie tineri. Trebuie să înțelegem că tinerețea nu este doar o vârstă biologică ci este și o stare de spirit. De aceea se și spune că în Biserică nu există vârstnici ci doar tineri de diferite vârste. Biserica are nevoie în lucrarea ei de forța și entuziasmul tinerilor, de idealurile lor, de darurile și capacitățile lor, de bucuria și „nebunia” lor. Să-și trăiască viața ca pe o vocație, în perspectiva darurilor primite de la Dumnezeu. Să fie ei înșiși și să dăruiască ceea ce au mai bun și mai frumos din ei, pentru binele lor personal și pentru binele comunității. Lucrul acesta este posibil prin atenția pe care le-o acordăm, prin dragostea noastră sinceră față de ei.

Tinerii trebuie câștigați pentru ca ei să fie (primii) principalii apărători ai culturii vieții împotriva culturii morții. Trebuie luată în considerație forța de răspândire a valorilor creștine prin tinerii câștigați pentru Biserică. Cedăm prea adesea ispitei de a-i subevalua, de a minimaliza importanța potențialului lor.

Ce mai așteaptă Biserica de la tânăr și ce poate acesta oferi este, efortul schimbării lui proprii. Mulți dintre noi suntem nemulțumiți de lumea în care trăim și am vrea s-o schimbăm. Dar nu putem schimba nimic în jurul nostru dacă nu ne schimbăm noi mai întâi. Calitatea vieții mele, frumusețea vieții mele personale contribuie la calitatea și frumusețea vieții sociale. Pe de altă parte tinerețea are și riscuri. De aceea timpul vieții prezente poate fi timpul împătimirii sau timpul despătimirii. Tinerii liberi însă, adică neîmpătimiți sunt podoabă a Bisericii. În acest sens au nevoie să fie ajutați în efortul lor de a învinge în confruntarea cu tentațiile și sprijiniți în eforturile lor, uneori timide, de a se regăsi în Biserică. Aici este nevoie de prezența tinerilor de celelalte vârste. Încheind, adaug că, până la urmă tânărul trebuie să-și rămână fidel lui însuși pentru că în adâncurile lui se află ascunsă tainic căutarea frumosului, a binelui, a iubirii și deci, căutarea lui Dumnezeu Cel ce este izvorul frumosului, al binelui, al iubirii curate.

6) Suntem noi pregătiți pentru a-i primi pe acești tineri chiar și în plan simplu uman?

Nu se poate răspunde prin da sau nu. Depinde cu cine se întâlnește tânărul dar în general cred că nu suntem pregătiți. Încă întâlnesc oameni care nu înțeleg că s-a schimbat ceva în modul tinerilor de a percepe viața. Și oamenii aceștia sunt din toate categoriile; părinți, profesori, preoți. Îi tratăm pe tineri așa cum am fost noi tratați sau încercăm să dăm răspunsuri la probleme pe care le-a avut generația noastră și nu la problemele generațiilor de azi. Am citit despre o întâmplare petrecută la Berlin în cadrul unei serii de conferințe pastorale ținute de personalități ale lumii catolice pentru tineri. Spre finalul susținerilor un tânăr s-a ridicat, a cerut cuvântul și a spus: Voi nu ne înțelegeți pe noi. Nu încercați să ne înțelegeți. Puteți să ne examinați, să ne interogați, să ne studiați...dar nu ne veți înțelege. Noi nu suntem ca voi...Noi suntem prea diferiți, prea dispersați, prea schimbători, prea opuși... voi nu ne cunoașteți pe noi. Cam dur, nu? Pentru a-i înțelege este nevoie de timp pentru a-i asculta; este nevoie să fim și noi tineri pentru a intra în spiritul lor, pentru a le susține idealurile sau a le fi alături când sunt descurajați. Putem noi înțelege tinerețea lor în contextul societății de azi? Nu este la îndemâna oricui. Și apoi, nu avem timp. Avem proiecte, avem probleme importante. Poate nu avem timp pentru că, din punct de vedere financiar tinerii nu sunt un segment social profitabil. Ei nu au bani. Ei doar consumă bani. Acordăm timp adulților, celor care pot aduce un profit, un avantaj imediat. Tinerilor nu li se acordă atenție și timp suficient nici măcar de către părinții biologici. Vedem că unii părinți trăiesc un sentiment de vinovăție pentru faptul că nu acordă destul timp copilului și încearcă să compenseze această lipsă dăruindu-i tot ceea ce-i trebuie fiului sau fiicei, adică bani, obiecte scumpe, pentru a nu-i lipsi nimic. Se păcălesc și ei și-i păcălesc și pe copii. Dificultatea de a-i înțelege pe tineri și de a-i accepta așa cum sunt nu este ceva nou. Aristotel era și el nemulțumit de generația tânără despre care spunea că a pierdut respectul și că este imorală. Până la urmă problema tinerilor se pune la fiecare generație întotdeauna în aceiași termeni: adulții se plâng de ideile și conduita tinerilor iar tinerii se plâng că nu sunt înțeleși. Problema este că ei au circumstanțe atenuante pe când noi adulții, mai puțin. A le pune etichete sau - în cealaltă extremă - a fi indiferenți la viața lor pe considerentul că trebuie să le respectăm libertatea nu sunt cele mai inspirate atitudini.

Tinerii trebuie sa fie priviți în lumina speranței, ca o resursă și nu ca o problemă. Toți tinerii au vocația sfințeniei. În această perspectivă să-i privim și să-i susținem, spre a-și descoperi fiecare plinătatea propriei vocații.  Rolul nostru este de a apropia Biserica de tineri și pe tineri de Biserică.

7) Care sunt dificultățile cu care ne confruntăm în pastorația tinerilor?

Cred că lipsa unei bune cunoașteri a realităților în care trăiesc ei astăzi și a percepției pe care o au ei asupra lumii. Sunt necesare niște constatări (radiografii) pentru a lua în serios lucrarea cu tinerii. Ne putem gândi la un organism uman. Un om se simte slăbit, este palid, are stări de amețeală dar nu știe ce are, ce se întâmplă cu el. Ceea ce știe este că nu e bine; nu știe însă cât este de grav bolnav. Există semnale de alarmă, există chiar studii referitoare la starea de sănătate spirituală a tineretului dar nu sunt suficiente. Cunoașterea directă, nemijlocită a realităților pastorale în mediul generațiilor tinere este o necesitate. Este nevoie de un diagnostic bun pentru a găsi și aplica un tratament eficient.

Un alt neajuns este lipsa oamenilor pregătiți pentru a se ocupa și a întreprinde activități de calitate cu tinerii.

O altă dificultate este insuficiența fondurilor necesare pentru o investiție serioasă, de impact și pe termen lung pentru tineri.

Suntem conștienți că lipsa resurselor, a atenției și a preocupărilor pentru formarea spirituală a tinerilor va face ca generațiile viitoare să plătească erorile, neglijența și neputința noastră de astăzi. Lucrul acesta îl afirmă și pedagogii și clericii și unii dintre politicieni. Ei și ce facem? Ne descurajăm? Nu. Oricum ar fi și în orice condiții am trăi, trebuie să credem în potențialul de bunătate, de adevăr și de frumusețe care se află în inima fiecărui tânăr. Îmi aduc aminte de istorioara în care un copil încerca să salveze steluțele de mare rămase pe țărm după reflux. Un domn în vârstă plimbându-se alene de-a lungul unei plajei, a zărit în depărtare un puști care se agita aruncând ceva în mare. Apropiindu-se, a observat că băiatul, culegea din nisipul plajei steluțe de mare pe care apoi le arunca în apă.

S-a apropiat de băieţel şi l-a întrebat:

- Bună, tinere! Ce faci tu aici?

- Bună ziua, domnule! Arunc înapoi în apă steluţele de mare eşuate pe nisip. Soarele este foarte puternic, mareea se retrage, astfel încât, dacă nu le arunc înapoi, ele vor muri.

- Tinere, tu îţi dai seama că sunt kilometri întregi de plajă şi probabil mii sau zeci de mii de steluţe de mare eşuate? Eforturile tale sunt practic inutile? Crezi că ce faci tu contează?

Băieţelul l-a ascultat politicos pe bătrânul domn, apoi s-a aplecat, a cules o nouă steluţă de mare şi a aruncat-o în apă spunând.

- Uite, pentru această steluţă contează.

Arta păstorului este de a pune în lumină darurile fiecărui om și de a le face roditoare în Biserică, indiferent de condițiile în care trăim și de resursele financiare pe care le avem. Investiția cea mai bună este aceea care se face în perioada de creștere, de formare, când omul este în elan. Acum mai ales, tinerii au nevoie să ieșim în întâmpinarea căutărilor lor și să îi însoțim în drumul pe care-l au de parcurs. Cum găsim echilibrul între a lucra cu ei fără să le îngrădim libertatea și totodată fără să-i părăsim, și asta este o dificultate.

(Părintele Ieromonah Nicodim PETRE)