Dreptatea dumnezeiască

Un ţăran bun la suflet şi credincios era nedumerit despre cum primesc unii în viaţă, răi fiind, numai bine, iar alţii, buni fiind, au parte de rău. De aceea, adeseori se întreba: „Ce ciudată e lumea asta! Cum cei mari au de toate şi sunt primiţi oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă? Cum se poate una ca asta? Dincolo, în viaţa veşnică vom vedea cum va fi răsplătit fiecare…“ Dumnezeu, văzând tulburarea ţăranului, i-a dat să cunoască în vis cum este dreptatea dumnezeiască. Omul a visat că murise şi că ajunsese la poarta raiului, unde era veselie multă şi mari pregătiri. Îngerii erau bucuroşi că încă un pământean va avea parte de fericirea veşnică. Însă, când să intre pe poartă în paradis, înconjurat de tot acel alai minunat, o făptură cerească îi spuse: „Omule, nu poţi intra pe aici, du-te ceva mai încolo şi vei găsi o portiţă mică, păzită de un înger. Intră pe acolo şi, mai târziu, ne vom revedea în grădinile strălucitoare ale Raiului“.

Ţăranul rămase mirat: „Atunci pentru cine sunt toate aceste pregătiri?“, îl întrebă el pe îngerul care-l oprise să intre. „Ei, bine, aşteptăm un bogat care a murit odată cu tine şi care, din clipă în clipă, trebuie să ajungă aici. Pentru venirea lui este sărbătoare şi ne pregătim să-l întâmpinăm cum se cuvine“. Omul sărac era din ce în ce mai uimit: „Bine, îngerule, dar cum se poate una ca asta? Cât am trăit în lume, am văzut nedreptăţi multe, dar şi aici, cum de e cu putinţă? De ce el, fiindcă este bogat, trebuie primit cu atâta cinste? Contează că el are bogăţii şi eu nu?“ Îngerul zâmbi la judecata pripită a ţăranului: „Omule, pentru a te mântui nu contează ce ai avut - fie că ai fost sărac, fie bogat -, ci ceea ce ai făcut cu tot ce Dumnezeu ţi-a dăruit. Dacă ai fost sărac şi ai ştiut să împarţi şi celorlalţi din puţinul de care ai avut parte, te vei mântui negreşit. Dacă ai fost bogat, cu atât mai mult ai fi putut dărui cu drag celor mai necăjiţi decât tine. Fie că eşti sărac sau bogat, important este să rămâi om“. „Dar atunci, dacă şi eu şi bogatul vom intra în rai, pentru ce este venirea lui aşa o sărbătoare?“ „Omule, îi aminti portarul raiului, creştini ca tine vin aici în fiecare zi, cu miile şi sunt bine primiţi cu toţii. Dar un bogat de când n-a mai ajuns şi aici, în rai…

(Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina)