Colocviile Putnei, ediţia a XIV-a, la final

Colocviile Putnei, ediţia a XIV-a, s-au deschis la Mănăstirea Putna, miercuri, 4 septembrie, ora 16:00, cu slujba Tedeum, în biserica voievodală a mănăstirii, în prezenţa IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi a unui sobor de preoţi şi diaconi. Slujba de Tedeum a fost urmată de cea a Parastasului, pentru cunoscutul bizantinolog Dumitru Nastase, trecut la Domnul la începutul acestui an, la Atena.

Deschiderea lucrărilor a avut loc în Sala Mare a Casei Domneşti, imediat după slujbele din biserică. Primul care a luat cuvântul a fost IPS Pimen, care a ţinut să vorbească despre contextul zilelor noastre, care au mare nevoie de oameni de genul participanţilor la Colocviile Putnei. Rolul lor este mai ales acela de a ne ajuta să înţelegem realităţile din trecutul nostru – care nu poate fi despărţit de învăţătura creştină. „Ceea ce lucraţi, ceea ce publicaţi, înseamnă foarte mult, negândit de mult… mai ales că nu urmăriţi un câştig material de pe urma cercetărilor dumneavoastră.” Regretatul Dumitru Nastase a crescut multe generaţii de ghizi, studenţi la Şcoala de ghizi – unul dintre aceştia fiind însuşi Înaltpreasfinţia Sa: „L-am simţit că este un bun creştin, de aceea era şi aşa de apreciat. Aşa a fost crescut şi educat în casa părintească.…”.

A urmat un scurt moment în care persoana reputatului profesor a fost readusă înaintea ochilor participanţilor prin intermediul unor mai vechi înregistrări video şi audio cu domnul Dumitru Nastase, acompaniate şi de câteva foarte reuşite fotografii.

Domnul Florin Marinescu, cercetător la Institutul de Studii Neo-greceşti din Atena, a evocat nu atât pe omul de ştiinţă Dumitru Nastase, cât pe omul Dumitru Nastase. A fost un mare susţinător al ideii imperiale în Ţările Române şi al studierii rolului Ţărilor Române, în ajutorarea ortodoxiei aflate sub jugul otoman – atât la Sfintele Locuri, în Balcani, cât şi Sfântul Munte – domnul Nastase fiind unul dintre marii cercetători ai documentelor româneşti din arhivelor mănăstirilor din Sfântul Munte. „A scris puţin, în comparaţie cu câte ştia; într-o epocă în care mulţi scriu mai mult decât citesc şi publică mai mult decât scriu…” Domnia Sa a propus republicarea principalelor studii ale domnului Nastase.

Domnul Petronel Zahariuc, decanul Facultăţii de Istorie al Universităţii Al. I. Cuza, a luat cuvântul în continuare pentru a lansa ultimele producţii ale Centrului Ştefan cel Mare – volumele 2/2011, 1/2012 şi 2/2012 din revista de istorie Analele Putnei. Domnia Sa şi-a exprimat aprecierea pentru calitatea editorială şi ţinuta ştiinţifică a revistei, care trezeşte „invidia colegială” – „revistă simplă, frumoasă şi grea… atât ca gramaj, cât şi ca şi conţinut… Felicit întreg colectivul!”.

Domnul Profesor Zahariuc a ţinut şi să-l evoce pe regretatul Dumitru Nastase, despre care a spus că „avea darul de a topi diferenţele de cultură, de educaţie şi de vârstă”, făcându-te să te simţi cât se poate de firesc, de apropiat și de bine dispus în compania sa.

Au urmat, apoi, sub preşedinţia domnului Ovidiu Cristea, directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, primele comunicări ale acestei ediţii a Colocviilor.

***

Dintre comunicările susținute în cea de-a doua zi a Colocviilor Putnei, desfășurate la Mănăstirea Moldoviţa, o menționăm pe cea a tânărului cercetător Ioan Augustin Guriţă, doctor al Facultăţii de Istorie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași – care a semnalat un tablou votiv găsit de autor, copie a tabloului votiv original al bisericii mănăstirii Coşula, ctitorită la anul 1535 de vistiernicul (apoi logofătul) Mateiaş al lui Petru Rareş – unul dintre cei mai apropiaţi sfetnici ai domnitorului. Valoarea descoperirii este cu atât mai mare cu cât tabloul original a fost pierdut prin dărâmarea (în sec. XIX) peretelui ce despărţea naosul de pronaos.

Domnii Florin Marinescu și Nikolaos Mertzimekis au semnalat o inscripție de la Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte care atestă dania, din partea lui Petru Rareş, a unei mori de apă pentru un metoc al acestei mănăstiri. Iar doamna Olimpa Mitric, profesoară la Universitatea din Suceava, a prezentat un manuscris inedit – un Octoih, scris de cântăreţul şi protopsaltul Isaachie în Mănăstirea Râşca, la anul 1548, în timpul domniei lui Iliaș Rareș, fiul lui Petru Rareș.

Poate cea mai bogată comunicare a zilei i-a aparținut domnului Petronel Zahariuc, decanul Facultății de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, care s-a preocupat de mai multe aspecte din istoria Mănăstirii Probota, ctitorie și necropolă a lui Petru Rareș. Printre altele, domnia sa a căutat să determine momentul când Petru Rareș, la sfatul egumenului Probotei, mitropolitul de mai târziu al Moldovei, Grigorie Roșca, a înlocuit Putna ca necropolă a familiei sale cu Probota. Distinsul profesor a prezentat apoi multe contribuții legate de daniile primite de la ctitor, de averea mănăstirii, de lista egumenilor, de relațiile cu Mănăstirea Putna, până în secolul XIX.

***

Dintre comunicările susținute în prima parte a celei de a treia zi a Colocviilor, desfășurate la Mănăstirea Putna, cea a domnului Ovidiu Cristea, directorul Institutului „Nicolae Iorga” al Academiei Române, a vorbit despre schimbul de informaţii şi de ştiri – o adevărată „marfă de lux” atunci, ca şi acum, dintre Ştefan cel Mare şi cetatea Braşovului. Autorul comunicării a scos în evidenţă puternicul sistem de spioni – exploratores, cum erau ei denumiți în documentele epocii – şi reţelele de informare dezvoltate de domnitorul Moldovei, sistem care i-a permis să cunoască din timp mişcările adversarilor săi şi să ia deciziile corecte.

Comunicarea domnului Liviu Pilat, Lector Dr. al Facultăţii de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, a adus clarificări în legătură cu încheierea armistiţiului dintre moldoveni şi poloni în toamna lui 1497, după ce regele polon Ioan Albert a invadat Moldova şi a început asediul Sucevei. Cu ajutorul unor surse polone şi ungare, autorul a putut stabili cu exactitate faptul că regele Ungariei, Vladislav Jagello – frate cu regele polon, a trimis o oaste de aproximativ 12.000 de ostaşi, sub comanda voievodului Transilvaniei, Bartolomeu Dragfy, în sprijinul lui Ştefan cel Mare, vasalul său, şi apoi, la scurt timp, l-a trimis pe mareşalul curţii regale a Boemiei cu o solie la Ioan Albert – aflat în faţa Sucevei, pentru a-l determina să-şi retragă trupele din Moldova. În cele din urmă, regele polon a acceptat să se retragă, mai ales că cetatea Sucevei rezistase cu succes asediului timp de 3 săptămâni, pe drumul de întoarcere având loc celebra şi tragica pentru poloni bătălie din Codrii Cosminului.

Ultimele două comunicări ale acestei prime părți au avut scopul de a îndrepta câteva greşeli preluate sau lansate de anumiţi istorici români. În prima, domnul Marius Diaconescu, Lector Dr. la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, a discutat pe marginea unui document legat de situaţia cetăţii Ciceului – una dintre posesiunile transilvane ale lui Ştefan cel Mare – la anul 1499, domnia sa corectând afirmaţia lansată cu titlu de descoperire „bombă”de un tânăr istoric român, Alexandru Simon, că la această cetate s-ar fi aflat un adevărat „cuib de nelegiuiţi”, demascându-o ca pe o traducere eronată a documentului original şi explicând contextul în care respectivul document a fost emis de voievodul Transilvaniei, oferind şi o corectă traducere a sa.

În comunicarea sa, domnul Andrei Pippidi, membru corespondent al Academiei Române, a analizat afirmaţia lansată de un reputat istoric italian, Maria P. Pedani, ce-i drept ca pe o informaţie marginală căreia nu i-a dat prea mare atenţie, dar preluată de acelaşi tânăr istoric clujean, anume că Ahmed Paşa, beilerbegul Anatoliei la anul 1491 ar fi fost un fiu turcit al lui Ştefan cel Mare. Domnul Pippidi a trebuit să facă un adevărat exerciţiu de erudiţie, consultând direct sursa citată de autorul italian şi demonstrând că personajul în cauză a fost fiul ducelui Ştefan din Herţegovina, nicidecum al lui Ştefan cel Mare.

Aceste ultime două comunicări au prilejuit din partea participanţilor tragerea unor semnale de alarmă în ceea ce priveşte rigoarea cu care ar trebui studiate documentele originale şi spiritul critic cu care trebuie receptate şi analizate anumite informaţii „bombă”, oricât de atrăgătoare ar fi acestea pentru anumiţi istorici.

Considerăm că acesta și este unul din rolurile Colocviilor Putnei: acela de a se constitui într-o oază de seriozitate și rigoare științifică și de cercetare temeinică și responsabilă a trecutului nostru, rezistând tentației de a ieși cu orice preț în evidență, specifică, poate, epocii noastre.

Pentru cea de-a doua parte a zilei, consemnăm comunicarea domnului Radu Păun, cercetător la Centre d’Etude des Mondes Russe, Caucasien et Centre-Européen, Paris, care a documentat o danie a lui Ştefan cel Mare către Mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos în anul 1466, an cu bogate acte simbolice, printre care danii la Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte şi la Mănăstirea Probota, dar şi anul punerii pietrei de temelie a Mănăstirii Putna. De asemenea, domnul Ovidiu Olar, cercetător la Institutul Nicolae Iorga, a adus noi date despre Sinodul de la Iaşi din 1642 şi, mai ales, despre efectele sale în epocă. Protosinghelul Dosoftei Dijmărescu a făcut o trecere în revistă a principalelor figuri de sfinţi din Moldova de până la sfârşitul secolului al XVII-lea, cunoscuţi nouă din fragmente de cronică, din frescele mănăstirilor moldoveneşti sau din diferite scrieri. Pe lângă figurile mai bine conturate ale lui Daniil Sihastru, Ştefan cel Mare, Mitropoliţilor Varlaam şi Dosoftei, au apărut unele mai puţin cunoscute, precum cea a domnitorului martir Miron Barnovschi, a cuvioşilor Vasile de la Moldoviţa şi Calistru de la Suceviţa – părinţi cu rol decisiv în întemeierea acelor mănăstiri, dar şi cea a lui Luca Stroici, smeritul ctitor al Dragomirnei.

(Monah Ieremia, Secretar, Centrul de Cercetare şi Documentare "Ştefan cel Mare" - Mănăstirea Putna, www.centrulstefancelmare.ro, www.analeleputnei.ro)