Beatificarea lui Vladimir Ghika, cel mai important eveniment după vizita Papei Ioan Paul

Beatificarea monseniorului Vladimir Ghika, în 31 august, reprezintă, după vizita Papei Ioan Paul în România, cel mai important eveniment, fiind o recunoaştere a martiriului său, a declarat, miercuri, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti (ARCB), preotul Francisc Doboş.

"După vizita Papei Paul în România, asistăm la cel mai important eveniment, respectiv beatificarea unui prinţ, preot şi martir. În 1902, el a intrat în comun cu biserica catolică, iar 20 de ani mai târziu a fost hirotonit preot la arhidieceza din Paris. Beatificarea este recunoaşterea martiriului său", a spus preotul Francisc Doboş.

Preotul Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare şi canonizare a monseniorului Vladimir Ghika, a explicat ce înseamnă beatificarea.

"Se referă în primul rând la canonizare, beatificarea fiind de fapt o ultimă fază înaintea sfinţeniei. Pentru a putea fi canonizat, martiriul se verifică în rândul credincioşilor, adică se verifică faima pe care o are în rândul acestora", a spus preotul Ungureanu.

El a precizat că pentru beatificare se putea merge atât pe calea sfinţeniei, cât şi pe calea martiriului.

"S-a ales aceasta din urmă, Vladimir Ghika fiind ucis în mod indirect, pentru credinţa sa în Cristos", a declarat preotul Ungureanu, precizând că monseniorul spunea frecvent că "lucrurile mari nu le facem noi, deşi se fac prin noi".

El a adăugat că martiriul nu se naşte din oricine, ci dintr-o viaţă profundă dedicată cauzei lui Isus Cristos.

"Am propus drept cauză de beatificare în cazul lui Vladimir Ghika martiriul pentru că a murit pentru ceea ce de fapt el a trăit", a mai spus preotul Ungureanu.

El a precizat că parcursul cauzei de beatificare este lung, iar în cazul lui Vladimir Ghika a început imediat după decesul lui în închisoarea de la Jilava, respectiv în 1954. Acesta a fost însă reluat după toate canoanele abia odată ce biserica s-a eliberat, respectiv după 1990.

Arhiepiscopul Ioan Robu a cerut preotului care l-a cunoscut pe Vladimir Ghika să povestească martiriul la care a fost supus, iar în 1992 a trimis la Vatican intenţia Arhidiecezei Bucureştiului de a obţine procesul de beatificare.

"A fost foarte dificil să obţinem documentele legate de viaţa monseniorului Ghika, astfel că abia în 2003 au putut fi trimise la Roma toate actele în vederea beatificării. Timp de 10 ani, respectiv până în 2013 s-a analizat dosarul de beatificare. Papa Francisc a autorizat apoi publicarea decretelor prin care Vladimir Ghika este recunoscut martir şi putem celebra beatificare", a mai spus preotul Ungureanu.

El a precizat că scopul final al acestui proces este canonizarea, după care poate fi declarat sfânt.

Preotul Ungureanu a mai spus că pot trece foarte mulţi ani până la canonizarea acestuia, întrucât trebuie să se facă dovada că, în acest interval, cel care trebuie canonizat a mijlocit un miracol.

"De exemplu, Papa Paul a fost canonizat după ce a săvârşit un miracol, o vindecare minunată. Dar există situaţii în care aceasta poate veni după foarte mulţi ani, pentru că de fapt se aşteaptă un semn special din partea lui Dumnezeu. Este vorba de un miracol din punct de vedere medical, după invocarea cererii de ajutor. Adică o persoană vine şi povesteşte cum, rugându-se acestuia, s-a vindecat, după care sunt chemaţi medicii care să spună că nu pot explica acest fapt. În cazul minunilor, se cere medicilor să spună că miracolul vindecării nu este explicabil. După aceea, cazul este analizat de teologi şi abia dacă teologii sunt de acord că a fost vorba de un miracol, se poate trece la procesul de canonizare. De fapt, minunea este semnătura lui Dumnezeu pe actul de canonizare", a spus părintele Ungureanu.

El a adăugat că Vladimir Ghika slujea în două rituri, latin şi bizantin, făcând astfel legătura între biserica greco-catolică şi cea romano-catolică.

Purtătorul de cuvânt al ARCB a ţinut să menţioneze câteva dintre realizările lui Vladimir Ghika, vorbind despre primul serviciu de ambulanţă din România creat în timpul Răscoalei din 1907, înfiinţarea primului dispensar gratuit din România, în Bucureşti şi sanatoriul care a fost pe locul de astăzi al Spitalului Parhon.

Vladimir Ghika va fi beatificat în 31 august, el fiind primul preot care a slujit atât în ritul latin cât şi în cel bizantin şi care a sfârşit ca martir în închisoarea de la Jilava.

Papa Francisc a semnat, în 27 martie, decretul prin care recunoaşte "martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan" născut la Istanbul şi ucis la Bucureşti. Prin semnarea decretului de către Suveranul Pontif, Vladimir Ghika va fi înscris în rândul sfinţilor Bisericii Catolice.

Liturghia solemnă de beatificare, pe 31 august

Liturghia solemnă de beatificare va avea loc sâmbătă 31 august, la ora 11.00 la centrul Romexpo din Bucureşti.

Odată cu beatificarea, lui Vladimir Ghika îi va fi acordat titlul de "Fericit", va fi propus de biserică drept exemplu de credinţă şi se va autoriza cultul public în cinstea sa, care constă în atribuirea unei zile de sărbătoare în calendarul Bisericii locale, cu o Liturghie proprie şi expunerea în public a imaginilor sale şi a moaştelor.

Cultul său ar putea fi extins la nivelul întregii biserici romano-catolice din România, dar şi al altor biserici locale. După beatificare, Fericitul va putea fi proclamat patron al unei opere, al unei parohii.

Vladimir Ghika a fost un om de mare credinţă, animat de profunda dorinţă de unitate a bisericii lui Cristos. De origini nobile, s-a născut într-o familie de diplomaţi, în ziua de Crăciun a anului 1873, la Constantinopol, fiind botezat în Biserica Ortodoxă.

Din 1879, părinţii săi s-au stabilit în Franţa, iar Vladimir Ghika a urmat cursuri de teologie la Roma, unde a obţinut doctoratul.

A primit taina sfintei preoţii prin mâinile Cardinalului de Paris, la 7 octombrie 1923. Aici a slujit în primii ani de preoţie, în cea mai săracă zonă, Villejuif.

Cu aprobarea specială a Papei Pius al XI-lea, Vladimir Ghika a devenit primul preot biritual, care a slujit atât în ritul latin cât şi în cel bizantin.

Începând din 1939, când a venit în România, a slujit în Bucureşti, atât în biserica Sacré Coeur, construită cu sprijinul său, cât şi în biserica greco-catolică din strada Polonă.

La 18 noiembrie 1952, în plină prigoană a regimului comunist împotriva Bisericii Catolice, monseniorul Vladimir Ghika a fost arestat pe o stradă din Bucureşti, în timp ce ieşea din casa unei bolnave căreia îi dăduse Sfintele Taine. După un an de anchete şi torturi, a fost condamnat la trei ani de închisoare. Monseniorul, care avea atunci 80 de ani, a încetat din viaţă în închisoarea Jilava, doi ani mai târziu, la 16 mai 1954.